Save me

Drumul spre iad

2012-01-24T16:30:00.005+02:00

Drumul ce duce afară din iad e infinit, dar e făcut inteligent, ca o spirală... astfel că fiecăruia îi pare ca nu mai are mult până la ieșire, judecând după frecvența cotiturilor, iar păcătoșii ce călătoresc pe el sunt ca o ferma de furnici pentru demonii care îi pândesc.

Încercând să îți salvezi sufletul, pe drumul ce duce afară din iad ori mai adânc în iad: ai pornit înarmat. Singur, în ceață, ești orb. Vâjâitul asurzitor de suflete în agonie te fac și surd. Instinctul se zvârcolește în măruntaie. Aveai un tovaraș și el îți oferea o stare de calm deși nu te-ar fi putut apăra împotriva morții. Acum știi că e undeva în dreapta ta dar nu-l vezi. Din când în cand îl auzi scrâșnind din dinți și șușotind pe un ton familiar.

Dintr-o dată un succumb apare și îți înțepenește simțurile. Începe un dans ritualic unduit și îți profanează sufletul încet și dureros. Suporți doar la gândul că, dacă păcălești demonul, nu va afla de existența tovarășului tău și acesta va scăpa. Te osândești la chinuri eterne, iar când îți întorci chipul sfârșit să ai ca ultimă bucurie evadarea lui ... îl vezi privindu-te și nu înțelegi ce se întâmplă. Cu o ultimă fixație în ochii lui realizezi că, dinainte să-l cunoști, tovarașul tău nu era altul decât Asmodeus. Și acum ești înapoi în marea de păcătoși creduli ori naivi.

Iadul nu-l poți părăsii... Iluzia că ai fi putut, atât de dulce, îl face tot mai dureros pe zi ce trece.

I need a doctor...

2011-11-12T06:17:00.002+02:00

Something is wrong... Something is terribly wrong, but I don't know what? From where? Who? It is as if I'm trapped in a killer card game that never ends. I think I know who the killers are but somehow, when they are awake they convince me otherwise. Where does all this anger in them come from? Why? Who's the master of puppets?

I'm losing my mind... I need a doctor! I feel it in my mind the person I am today will die and the person I will be will not sustain its memory. My mind keeps telling me tomorrow something might happen. I just need to wait for it. When will all finally be perfect? When will the masks fall off? When will I see everybody for who they really are? Why isn't it like that now? I have no patience left and this causes me not to care any more. Why does everything seem to be lies? And if someone shows you where the lies are why do you seem to see the world differently? Why do I want to make people happy? Why do I love every living being? They are all disgusting in the end... and I learn hard lessons everyday. There is no absolute truth... just shades of grey we all fade to... Can't you see how wonderful this world would be without people in it?

Despre tine (IX) ...

2011-10-28T22:45:00.010+03:00

Despre tine nu știu nimic...

Despre tine știu doar lucruri nesigure...

Despre tine știu că ți-e frică să simți sau să te îndrăgostești...

Despre tine știu că ai dat definiția cuvântului sexy... știu că ai niște ochi mici și căprui care sfâșie moleculele de aer când privești drept înainte cu hotărâre... știu că ai o lungime ideală de barbă care te face irezistibil... știu că ai impresia că urechile-ți sunt ridicole și aduc a Dumbo... știu că ai o prezență puternică, masculină, care poate reduce o cameră la tăcere... știu că ești o busolă care pare să nu găsească niciun pol și de aceea nu poți lua o decizie pe termen lung... Te poartă parcă vântul unde vrea, iar tu ai impresia că îi dictezi lui cum să se miște... Despre tine știu că gătești divin... Știu că îți place apa mult prea mult... știu că-ți place marea, soarele și lenea... știu că vrei să ai suficienți bani cât să nu mai lucrezi nicicând, dar dacă îi vei avea tot vei fi lipsit de stare... Despre tine știu că ești ca un bolovan care se rostogolește: nu adună mușchi, dar nici nu îl poți opri... Știu că ți-e rușine să mergi pe stradă cu un buchet de flori în mână... ți-e rușine să areți vreodată că simți... știu că te schimbi ca vremea și ești când cald, când rece... Știu că ai devenit sportiv doar din firea-ți neliniștită... Știu că îmi inspiri încredere totală, în ciuda rațiunii... știu că ești dependent de adrenalina dată de ilegalități, ca mulți bărbați de altfel... știu că sufletul tău se împarte în animalic și tandru... știu că iubești femeile în toată splendoarea lor, te înconjori de ele, dar pari să nu le respecți... știu că ai un zâmbet atât de frumos, de copil care a făcut o năzbâtie...

Despre tine știu atât de multe că aș putea să nu mă opresc din scris și să încep să mă dau de gol... Dar știu că nu aș putea să-ți creez un tablou obiectiv niciodată ci doar transfigurat de ochii mei... Despre tine mă omoară că n-am să-mi dau seama niciodată, care latură a ta e reală și care nu... și are să-mi fie frică toată viața că n-am să aflu cum se termină o poveste la tine...

2011-05-09T23:22:00.007+03:00

Everything is still... flowers are dark threads of silk bore by the wind. Cold air is sneaking behind you like shadows. Sun is slowly closing its eyes but doesn't quite want to go to sleep... Like us... Everything is quiet... The smell of water... of pouring, dark, liquid water. The rumbling of old scary trees that you don't ever notice but who have seen them all. I am peace with ... this...

The moon is just a faraway bulb that somebody forgot to switch off and now its hurting my eyes... English is so unpoetic and though can it express feeling?... The sky is boiling with stars...

A tango can be heard or a quiet song... what is it? Is it my mind? I'm scared of the deep empty pit covered by leaves I now suspect to be in my heart... Is it sadness or is it peace? Will I fall through it endlessly if I trip? Grab me in tango pace...

Red rose petals fall through the dream... Colouring the silence.

I wish ... I wish ... I wish ...

And after I have done so will I be happy?

Eu plec, tu rămâi

2011-01-11T13:07:00.011+02:00

A fost frumos. A început ca în filme hollywoodiene. El înalt şi chipeş, ea drăguţă şi timidă. El băiatul rău, ea fata bună. El o duce după el în baie, ea se face că nu vrea. O ţine de poveşti ore întregi şi nu vorbesc nimic. Ea îi sparge tăcerea cu un:

"Nu îmi pasă dacă vei merge la închisoare!" El o sărută. Ea se uită la el mirată. El o apucă bine şi o mai sărută o dată. O urcă pe tron. Ea îl mângâie. Se urcă pe el. Şi se sărută... şi se sărută... Pe perete... pe uşă.... Ea îl prinde de păr. El geme de plăcere.

"Vroiam să fac asta din a doua săptămână de când te cunosc. Ce ai fi spus atunci?"

"Aş fi spus că: În sfârşit!"strigă ea cu o uşoară disperare.

Şi se sărută... şi se sărută... Rup capacul... Râd... Şi se sărută... şi se sărută... ajung într-o maşină... şi se sărută... ajung la cineva acasă... se urcă pe canapea... se dezbracă unul pe altul... şi se sărută... El îi linge buricul şi îi mângâie lenjeria de saten... îi explorează corpul... ea e în extaz... şi se sărută... el îi desface sutienul...

"Ăla se leagă la loc."

"Dacă aşa spui, aşa facem."

Şi se sărută... ajung în pat... e moale... şi se sărută... şi râd...

"Eu nu mă culc cu tine în prima seară."

"Nici eu nu mă culc cu tine."

"Eu te respect prea mult."

"Eu nu vreau."

Şi se sărută...

Apoi ea pleacă...

Şi a plecat...

El a rămas...

Nu a fugit nici măcar un metru după ea...

niciodată...

Sans Subir

2010-11-26T18:54:00.004+02:00

Yes, I want to do all that with you.
I want to laugh until we forget how to do it anymore.
I want to caress your smile.
I want to feel your eyes piercing my soul though my back is turned on you.
I want to know the wind is carrying my perfume in your direction.
I want to believe you chose me, as I chose you.
I want to live with you between sky, sea and earth and not care about anything else.
I want to love you without regrets, knowing you deserve every crumb of it.
I want to try to forget you, but never to able to.
I want to always breathe in the air you breathe out ... but that is not possible is it?

I really just then need you to promise me I will be happy someday... without having made any compromises.... though it might not be with you... Promise me I will never regret time spent with you but not spending time with you.... and most of all promise me that if I don't find happiness you will find it for me and send it in the post in an envelope marked SS. (Sans subir)

I was a dreamer

2010-06-14T15:22:00.006+03:00

I was a dreamer... Staring at windows...

This world is full of temptations and though you or I don't see them now, if we're inspired enough to turn our heads we'll notice they're footsteps... No! our head screams smothered by smoke til we can't hear it any more.

What are we doing? What should we do? And ... what could we do?

Intellectuality just weighs hard on my mental health and I'm starting to hate who I've become but the bad part is that I also heated who I used to be.

Where are we going? Where should we go? And ... Where could we go?

The path is steep and I just can't humanly realize which way is the smartest to take. A leaf in the wind captures my slow attention and again I'm lost in this big great woods. And I don't know... I just don't... Should I enjoy it or should I go? Is this a fantasy or a horror?

Who do I love? Who should I love? And ... Who could I love?

What if the storm ends and I don't see you?

2010-05-05T22:04:00.015+03:00

Time is different now and it flows through meaningless glass curves. I used to be certain which way was forward, but now future and past are not so different alas. I'm in a place of joining confusion and I have that feeling that I can almost see the light... I can almost grasp that flight... but still I'm so far in the dark... so deeply buried in the ground... I'm ready to give up a

nd the

only thing that keeps me going is my last glimpse of hope... of desperate hope: that this wall is the last wall, that this step is the last step, that beyond this second lies freedom and nothing more.

Oh, please... just tear me apart or make me be! Don't leave me drifting... I just need to know which one it will be.

But first, before you give me your answer I need to show you: ... Everything.

I want you to see how often and how close I got to losing but how I never did.

I want you to see the hanging strings I broke away from against all odds.

I want you to see the fields of dandelions bloated in the wind, the frail trail of lilac flowers, the sand of smoke near the black sea, the moments of silent desolation when I sat listening to my soul crying.

I want you to see how in a star-lit night before the first street lamp's light I always honor the sky with a pirouette.

I want you to see how I traveled my world with my own feet and written my story with my own feathers and sculpted my person with my own hands.

But most of all I want you to see your own amber eyes. Discover how they flicker of truths anyone can know but does not stop to read... How you hold your own guitar that reeks of great longings, not songs... How you smile one sincere smile enough to sustain life in the void between our planets... I want you to take my eyes and try them on... To look at yourself and never feel the same...

I want you to know...

But first, first I must fight your fight without you knowing and this blindness is breaking my sight. I must protect your being without touching it, and this uselessness is squekingly rusting my nerves. I must scatter bliss upon your life and for this stealth from gods I will suffer my exile. Note I do not care of my inconsequential faith and may your mind be at peace secretly knowing I exist in order to protect you.

De Vama asta am să mă-ndragostestesc...

2010-05-03T15:45:00.015+03:00

Am plecat de-acasă şi... n-am lăsat nimic pe masă. Cel mai de valoare lucru pe care l-am luat cu noi a fost voia bună şi un bloc de desen pe care am scris pe rând: Sighişoara, BV, BUC, C-ŢA, VAMĂ şi un Piteşti... care de fapt trebuia să fie Ploieşti, dar nu ne-a trebuit. 3 fete cu autostopul şi trenul... Lumea s-a scandalizat, dar am ajuns în Vamă cu 20 de lei mai puţin, iar pe drumul înapoi am dat 0 lei! Vroiam să fac lucrul ăsta pentru că mi se pare ceva unic şi tipic românesc, ceva ce trebuie păstrat în trezoreria de valori a ţării. Anul viitor mi-ar place să ajung acolo din nou, dar am considerat că anul ăsta e ultima mea şansă clară.

Acolo: nisip, mare albastră, soare puternic, oameni superbi, fum, vise, nepăsare, chitare, muzică delirantă. Cred că, dacă cineva s-ar fi gândit cum ar fi o zi de rai veridică... ar fi fost aceea... oameni faini, diferiţi, orice luat aşa cum e - fără modificări, care nu au nicio treabă, stau lungiţi la soare şi fumează (ce apucă) cu o bere rece ocazional şi marea în faţă, eventual şi ceva de foame. Şi-apoi un concert în care să-ţi spargi toată energia...

Distracţia nu vine totuşi de la locul acela... vine de la oamenii care au vrut să fie aşa. Dacă gândeşti tot timpul pozitiv şi te bucuri de ce ţi se întâmplă poate fi un 1 mai în vamă în fiecare zi!

(Maria and Irina >:D<)

Mine şi tine

2010-03-11T19:27:00.005+02:00

De la tine n-am mai scris din tine. Şi din tine nu mai ştiu de tine. Numele tău nu-mi aminteşte de tine în mine, dar tu îmi aminteşti de numele tău, în tine. Pe tine nu te mai simt la tine, ci la mine. Tine şi mine se contrazic. Mine şi tine se vor unul pe altul. Sunt exact la fel cu excepţia unei consoane şi pare că excepţia contează mai mult decât asemănările. Mine şi tine gândesc că nu sunt prea importante între miile de cuvinte şi mine şi-ar putea găsi un partener în cuvântul "sau", "şi" sau poate în cuvinte libaneze. Şi tine ar putea face la fel. Un cititor ştie însă cum se potrivesc de bine mine cu tine şi de ce. Ştie şi când ne certam şi că e inevitabil. Dar noi, în încăpăţânarea noastră, nu vrem să vedem că suntem mine pentru tine.

-Eu vreau să fiu un cuvânt portughez pentru că sunt atât de poetice! zise mine captivat.

-Eşti prost! Latina e rădăcina tuturor limbilor! În ea e cunoaşterea. Reteză tine.

-Eu vreau să fiu verbul acţiunii! E cel mai folosit.

-Vei fi vlăguit... Substantivele stau în propoziţii pe piedestale!

-Tine! De ce nu vrei să visezi?

-Mine, îţi vine totul aşa de uşor!

-Tu te limitezi singur!

Şi am rămas în mine. Tu ai călătorit cu tine. De ce?

Pentru că ni se plimbă cuvintele în gură....

Viţaaaaaaaaaa!!!!

2010-03-04T00:59:00.009+02:00

Ca să pun un post total specific mie şi uman:

DE CAPU MEU! Eu chiar m-am distrat. Pogo hardcore. Septy era pe spate sau Emo roz nu ştiu care era... Adi Despot pica pe Mădă. Ce mai? Irina era în totală stare de dezmembrare. Pit numai se mai gâdea la dirigă. (Headshot b-( )

Am făcut o prostie. I-am zis Măriei că îi dau pantalonii pentru pana de chitară a lui Despot... mai târziu mă prinsesem că mi-ar fi dat-o şi aşa numai... Cu pană (semnată!!!), dar fără pantaloni :(. E bine!!! Şi cartela de la şcoală a.k.a. Ahmed a fost semnată. Sper că până mâine primesc poza de la Septy. Cred că au fost 15 lei (+20 lei pantalonii) bine cheltuiţi. Cine (Matei) va mai avea pană uzată de Adi Despot şi semnată de el? (E-he probabil mulţi... Taci şi tu din gură! Lasă-mă să mă fericesc!)

Acestea fiind spuse, deşi sunt împotriva posturilor lipsite de artă şi foarte informale, în genul unei scrisori care poate fi scrisă de absolut orice incompetent închei cu \m/ foarte tare concert!!!

Stai!

2010-02-15T20:44:00.005+02:00

Stai! Şi dacă stai destul nu va mai trebui să pleci...
Fi! Şi-atunci ai să titrezi tot ce au crezut oamenii până acum!
Mergi! Sub paşii tăi nisipul se va frânge în sticlă.
Priveşte! Realitatea se va topi pe scheletul imaginaţiei tale!
Expiră! Şi forma aerului va prinde înţeles pentru mine...
Rosteşte! Ecoul tău va înmărmuri clipa...
Iubeşte! Şi-ai să poţi să atingi vidul cu îmbrăţişarea.
Crezi! Şi atunci ai să ai toate verbele sub pana de la chitară...

Dormi!

2010-02-11T15:53:00.004+02:00

Dormi!

Şi-apoi mai dormi puţin!
Lumea să curgă pe străzi şi tu să te speli de ei şi să vezi că sub straturi tu ai un suflet.

Zmeură

2010-02-10T22:32:00.006+02:00

Nu ştiu de ce, dar sper şi cred că ai

... un sărut de zmeură zdrobită ...

Spirala

2010-02-08T14:08:00.011+02:00

Ador iubirile imposibile.

Ruperea aceea interioară...

Două direcţii opuse ce te trag cu atât mai tare cu cât te îndepărtezi de ele...

Te sfâşii, deci simţi...

Şi-apoi trăgând toată persoana ta ruptă după tine te târâi până în mijlocul spiralei şi descoperi o linişte la care nu sperai... un calm surd, o apă neagră şi lină în care ştii că se ascunde ceva... nici nu mai speri... apoi o clipă te gândeşti că poate... te-ai înşelat şi fix atunci o undă îţi spune: e doar o chestiune de timp.

Ce credeai că special pentru tine o să se oprească timpul şi ai să afli cum?

Nimeni n-a ştiut vreodată.

Toţi trec prin spirală şi unii ies... cel puţin aşa îmi place să cred, că există şi o cale înapoi...

Erau trei şi o chitară

2010-02-07T14:28:00.009+02:00

Erau trei: Un semi-zeu olimpian, un om sălbatic şi un copil. Copilul cânta angelic, dar scârţâit la o chitară bătătorită de sentimente, pe-o plajă pustie. Un suflet uscat de fată, trecu plictisit şi, uimit de zâmbetu-i extrem de senin, s-a oprit. S-a strecurat ilicit în compoziţia chitarei. S-a transformat în muză , s-a împărţit în 3 şi nu a fost destul pentru niciunul.

Semi-zeul olimpian nu mai vedea frumosul deşi, şi tocmai pentru că, era semi-zeu şi privea prin sufletul omului şi al zeului. Pe umerii lui nu apăsau doar alge şi scoici ci toate tainele lumii strânse într-un fir de nisip. Ochii lui nu pot fi priviţi de către niciun muritor fie el creatură a apei sau a nopţii sau a soarelui. Ieşit din valurile mării îşi aşeză piciorul pe nispul înzepezit şi-l cuceri.
Putea fi îmblânzit doar dacă o muză l-ar minţi iubindu-l şi ar putea să-l surprindă... Ar trebui să-i caute şi să-i găsească paradoxurile exacte la momentul potrivit... Semi-zeul putea fi om doar iubind şi ar fi ajuns să iubească doar printr-un accident cosmic repetat... Iar muza începătoare... pe malul mării îngheţat... a eşuat...

Omul sălbatic era prea blând şi neiniţiat... Se închina muzei novice şi-o certa. Îi aduna lemne pe plajă şi le punea pe foc pe zeul de mare să îl trimită înapoi, dar să o ia de mână se temea. Nu o lăsa să plece, o ţinea ostatică, dar să o atingă se temea. Avea ochi nobili şi două gropiţe scupltate în zâmbet pe căpăţâna-i de piatră. A întrebat:

-A cui e chitara?

-A unui copil... îi spuse muza. Sălbatic, dar ştia...

-Şi ce ţi-a cântat?

-Visare...

-Şi ce mai?

-... ea a plecat.

Copilul pe plajă, de Bahus îmbătat, deşi-l jefuise, o aştepta să-i dea ceva ce uitase să-i ia. Îi dete zâmbetul lui cules dintr-o scoică şi prima lui îmbrăţişare...

Chitara ajunse-napoi acolo unde trebuia.

Lumină, cladă, lină...

2010-01-25T18:11:00.007+02:00

E soare... şi-i pare că lumea asta toată e a mea...

Bere Gratis - Pas in doi

Există o bucată de jar undeva ascunsă de gerul de afară; e o bucată care în timpul unei explozii solare de anverguri mici pentru stea, absolut incontestabil de mari pentru mine şi tine, s-a desprins şi a izbit Pământul ca să ne pecetluiască vieţile. Am rămas plutind în lavă şi ne-am descompuns, apoi ne-am fosilizat... dar noi n-am ştiut asta, noi am murit cu un zâmbet pe buze visând lanuri de grâu înmuaite în soare şi adieri calde în zile de vară... Razele se oglindesc în zâmetul tău prea mare şi în albul inului...

Suntem fericiţi în bucata de jar din şemineu chiar dacă în real ne descompunem...

Suntem fericiţi...

Doar în acea clipă...

Dar... suntem atât de fericiţi!

A merge...

2010-01-20T20:05:00.006+02:00

Hai să discută o clipă despre ce ai făcut tu de când ai învăţat să mergi...

Câţi paşi ai făcut la dreapta? ... şi apoi înapoi la stânga?

Câţi înainte... şi apoi înapoi? Şi dacă ar fi să însumăm ce ai făcut tu în anii tăi de viaţă cu darul mersului, ignorând maşinile şi avioanele şi drumurile la baie ţi-ar fi ajuns să mergi de 4 ori în jurul lumii... pe jos!

În mersul tău hectic ai fi putut să nu te opreşti şi tot ne-am fi întâlnit de patru ori. Ne-ar fi ajuns. Nu mă aştept la mai mult. Dacă am fi fost hotărâţi ne-am fi putut vedea de 8 ori... dar n-am ştiut ori n-am crezut ori ne-a fost frică şi toată viaţa am bătucit aceleaşi cercuri.

Dacă ne-am opri chiar acum şi am merge în orice direcţie fără să o schimbă cum fac Luna cu Soarele tot ne-am întâlni o dată.

În lumea mea Eminescu e-mpărat

2010-01-15T19:34:00.004+02:00

Chiar dacă nu l-am întâlnit niciodată, Eminescu a însemnat pentru mine mult mai mult decât oricare dintre părinţii mei. Mai mult şi decât cel mai bun profesor al meu...

Eminescu e cel care a creat lumea în care îmi pierd eu vremea, lumea pe care pot să o iubesc, lumea în care totul are sens şi frumuseţe; nu lumea reală, ea e creată de Dumnezeu... ci imaginea ei care îmi dă sănătate mintală...

În lumea mea Eminescu e-mpărat.

În lumea mea tot timpul şi tot spaţiul sunt două corăbii îndepărtate de malul pe care stau.

Eu şed şi mă cufund adânc într-un grăunte de nisip...

Magazin de anticariat

2010-01-13T21:23:00.007+02:00

Trebuie să-ţi spun de acum că dacă o să se întâmple toată chestia asta o să-mi pară rău pentru toate celelate chestii care nu s-au întâmplat, dar dacă nu o să se întâmple nu o să-mi pară rău pentru ele. Trebuie să ştii de la început că eşti un trandafir şi ca tine sunt cu miile, eşti mai frumos decât o floare ordinară dar eu vreau o orhidee albă, ştii?

...

Eu sunt îndrăgostită de un om pe care nu l-am cunoscut niciodată dar îl ştiu bucată cu bucată. E prea ciudat?

El e?

Da.

Şi e perfect?

Nu.

Nu se poate să nu-l fi făcut perfect!

Îl cunosc şi câteodată e prea rece, dar alteori e aşa de senin... Şi are ochi de care nu te mai saturi şi un râs frumos. Ţie îţi urăsc râsul. E ca un scârţâit de copil. Eşti un copil! Nu vezi ce fac? Eu sunt de vină... Şi tu crezi că eu... că eu pot... că va fi bine cu mine... te vei putea schimba... eşti pierdut şi eu mă voi pierde cu tine.

Pierde-te! Ai zis senin şi cârţăit.

Nu pot. Sunt oameni care au nevoie de mine. Dacă te iau am să fiu oribilă nu numai pentru că te voi ruina dar mă voi ruina şi pe mine. Orhideea ce o să zică când o să miros a trandafir? O să mă pierd în marea de oameni ordinari şi tu nu vezi că tot ce îmi doresc de fapt nu e gloria aia sau pe el sau banii? Eu vreau să fac ceva... tu vrei să nu.

Aşa-i.

Nici n-ai încercat să lupţi. M-ai fi putut avea cu cuvinte goale doar să fi fost rostite cu patos... Mă laşi celorlalte buruieni? Dacă n-am să văd niciodată orhidee? Atunci ce? O să regret tot buchetul de trandafiri şi o să-mi plâng în mediocritate. Îmi fac etern singură... Tu ce îmi faci?

Magazin de anticariat... vieţe distruse în jurul meu şi eu vreau să o distrug exact în acelaşi fel. Eşti prea mic şi prost şi neblond copile... Încă nu pot să fac ce nu cred şi încă am în ce crede. Atât a fost. Pătrăţele.

Oamenii nu ştiu ce vor

2010-01-11T17:28:00.009+02:00

Oamenii nu ştiu niciodată ce vor şi aceasta se datorează simplului fapt că aşa le e scris codul genetic. Paradoxal oamenii au nevoie să ştie ceea ce vor; de aceea se mint ei pe ei însăşi, unii pe alţii, în familie, între prieteni, dar mai ales pe ei însăşi; se mint de mai multe ori în aceaşi zi...

Nu are nimic dacă nu fac patul, doar stau singur în casă!... Dacă îi spun doar am să o supăr, aşa evit multă dramă... Dacă o să-mi aducă o floare am să-l iert! ... Nu, nu ştiam că e alergic la flori!... Profa e proastă! Mi-a dat 1,20! Nu aveam cum să ştiu! ... De fapt nu m-a iubit! Mă ¤¤¤ pe faţa lui! M-a folosit!... Eu niciodată nu am spus aşa ceva! ... Totul va fi bine ... Parcă am mai slăbit... O să mănanc doar o bucată de ciocolată... De mâine mă las de fumat!... Arăt altfel la costum...

Minciuni!

De ce nu pot avea oamenii ce vor? Pentru că îşi doresc lucruri atemporale : aripi, frumuseţe, un etern de iubire şi le înlocuiesc cu lucruri momentane, pe care le simt, le văd, le pot pipăi: avioane, tratamente faciale, fata aceea... Tu nu vrei să te faci pilot, de fapt tu vrei să zbori... Te-ai gândit vreodata aşa?... Nu trebuie să pleci de acasă, să te antrenezi, să nu te mai faci doctor... trebuie să iei o parapantă în mână sau să fi pilot amator... Trăieşti o dramă inexistentă care persistă doar în mintea ta... Şi de fapt tu nu vrei să te faci doctor, vrei să salvezi oameni... Nu vrei să rămâi acasă... vrei să îţi vezi familia zilnic... De ce denaturezi adevărul? Minţi!

Cele mai multe alegeri pe care le faci sunt pentru că acuzi lumea că nu oferă alte soluţii... şi ăsta e un neadevăr... Ştii ce e bine şi ce e rău în străfundul tău... poţi să te întrebi chiar acum care e soluţia bună? şi totuşi ai să vezi că poate nu ai ales binele... De ce e aşa greu? ... Pentru că are o frumuseţe înlăcrimată...

Restaurant de lux - pereţi înoroiaţi; colier de perle - brăţară împletită; şampanie - o bere la cutie; caviar - napolitane de anul trecut; rochia roşie - o bluză nouă;

De ce trebuie să creăm obiecte? Fără ele nu putem fi fericiţi. Am citit poveşti de dragoste pline de lux. Dar acelea cu copii orfani? Nici una nu e povestea noastră... De ce nu suntem speciali în niciun fel? Povestea noastră nu e niciodată una extraordinară... Ca mine sunt cu miile... De ce aş schimba EU ceva?

O poveste extraordinară începe cu un om extraordinar, circumstanţele vor veni pe parcurs, iar poveştile eterne nu au avut niciodată precedent aşa că ai o şansă cât de cât bună să produci o poveste interesantă.

Lucrurile cu adevărat frumoase sunt frumoase şi prin faptul că le poate avea oricine... Sunt simple.

marea, cerul, o zi de mai, un zâmbet, o mulţumire, un prieten fericit, o coincidenţă stranie, ceva diferit...

Someday you will be loved

2010-01-10T16:04:00.009+02:00

I once knew a girl with purple black eyes and ebony hair on her marble-white face. She smiled always brightly but I could see the sad violet hiding there. She would ask me meaningless things but I knew what she really said... I couldn't answer her...

I once knew a boy with short chestnut hair and the sweetest childish face... He would embrace me and then he would simply ignore me... I knew what he really meant... I couldn't pretend like I did not care...

She had stars in her head and knew them all by name... She would dance me around into anything... We had nights veiled in smoke, beer and chocolate cake as we watched over the lights of the city...

I would lie in his arms and watch him sleep... as a soap bubble breaks and water drops drip so I had to go and leave him alone... Cause we could not be as he was born earlier than me and he deserved someone to care for his own dreams and not live in another world...

One day she fled as I knew she would fly and only left this note...

You'll be loved like you never have known and the memoirs of me would seem more like bad dreams. Just a series of blurs... like I never occurred... Some day you will be loved! You may feel alone when you're falling asleep but I know your heart belongs to someone you've yet to meet...

Someday...

you will

be loved... *

*(Death cab for cutie - Someday you will be loved)

I wish I was alone for Christmas

2009-12-27T23:40:00.007+02:00

O casă plină de rude. Bunicul căruia îi cade proteza, mama te trimite în toate părţile dând vina pe tine pentru calamități când de fapt nici nu se întâmplase nimic şi râde apoi isterică, copiii plâng pentru că nu au primit ultimul super ninja care se transformă în crocodil, tata cântă îmbătat şi un verişor are o criză de râs intoxicat de fumul de ţigară. O atmosferă scârţâită în care cântecul următor domoleşte toate ca o ciocolată caldă. Aşa ai înţelege versurile "I wish I was alone for Chrismas"...

În relitate însă ele au fost înregistrate "I wish I was at home for Christmas". Nu-i nimic! Noi înţelegem ambele variante.

Crăciunul în esenţă nu e aşa. Crăciunul e făcut din miros. E un amestec de miros de brad împodobit cu globuri strălucitoare, miros de cadouri simple, ieftine şi pline de înţeles, miros de prăjituri făcute de mama, miros de zăpadă rasă de tata din faţa curţii şi un pic de esenţă de Crăciun... Vreau să aud din nou chitara şi acele glasuri puternice vestind venirea Mântuitorului... Vreau să vină din nou la colindat... Miros de bucurie... Pentru mine frumuseţea Crăciunului e bazată pe aceşti colinători cu o chitară... care nu vor vin deşi vinul a fost cumpărat ca să le fie aşezat la picioare şi nu vor prăjituri deşi ele au fost coapte după gustul lor şi nu s-au uitat la decoraţiuni deşi ele au fost alese ca să le înveselească mediul... Ei doar aduc Crăciunul adevărat, deşi noi îl pregătim...

Mulţumesc frumos de colindă!

Alone in the Universe

2009-11-02T17:09:00.005+02:00

Who am I? … Does this question have an irrelative answer? What am I? Why, by your definition, I am human, but most revealing than your definition I feel that I am human… I feel! Though do these feelings come from my mind? Than is the feeling a prolonged thought … although stretching till the end of your life and further till infinity… I wonder how do we know? We know by guessing? Because all the things we learn must be based on something we KNOW is true. The mind is swirling until it gets dizzy and cannot process any longer… I wonder… Is life certain? Are we not like the memory of a computer ever recording, ever learning from our mistakes until there is no more life left… until our life cycle is over… Are all the other people real or are they part of the simulation? If I did create this fictional specimens that surprise even myself than… I play pranks on myself… how alone I must be…

(Keep telling yourself it's not true ... )

Despre tine (VIII) ...

2009-10-05T18:48:00.015+03:00

Ce este omul dacă nu suma preferinţelor, experienţelor, simpatiilor sale şi a impresiilor pe care le-a lăsat asupra celor ce l-au cunoscut? Cum îi poţi cunoaşte sufletul, gândurile, trăirile judecându-l numai după fapte, înlăturate din context?

Pentru a-l putea înţelege trebuie să-l vezi în întregime, din interior.

Despre tine... ştiu mai puţin decât ar trebui...

Despre tine ştiu eşti un întreg tărâm fermecat învelit în cochilia unui om modest... Ştiu că eşti un amalgam de contradicţii frumoase: sensibilitate şi forţă, maniera graţioasă şi clasică contrastând gusturile moderne (în special pentru maşini); chipul copilăros ornat cu un zâmbet mărunt te trădează şi ochii căprui exsudează a încăpăţânare, iar mintea... pendulează elegantă între ştiinţă şi imaginaţie, rigoare şi diafanitate, determinare şi candoare... reuşind să-şi găsească echilibrul într-o lume însăşi haotică.

Ştiu că şi lumea ta e construită din cuvinte - uneori, mici reflexii ale unei limbi impregnate în toate fiinţele, matematice, alteori cărămizi ale expresiei inefabilului.

Pe tine te văd pe malul unei mări întunecate, la apus, întrebând parcă vântul "Spune-mi, dacă te-aş prinde într-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa c-ai şchiopăta puţin după aceea de frică să nu-mi striveşti sărutul?"... Te văd desenând floricele în caietele Dariei... Te văd îmbufnată ca un pinguin... Te văd rătăcind într-o poezie bacoviană, căutând lumina...

Ştiu că preferi să te bucuri de lucrurile simple: O sticlă de cola şi o ciocolată Schogetten te vor face exuberantă, iar dorinţa de a nu rata nicio invenţie gastronomică te va face să guşti chiar şi pizza cu spanac... Ştiu că credinţa şi speranţa unui scop mai mare decât tine însuţi te-au purtat peste multe... Ştiu că adori muzica şi uneori dragostea pentru câte o melodie abundă atât de tare încât încerci să o fredonezi... Ştiu că îţi insufli doar să fi matură şi responsabilă, dar reuşeşti să ne fi un model... Ştiu că la tine somnul este sacru şi dulce... Ştiu că preferi să îţi declari ţeluri mai rezervate, pentru a radia de bucurie dacă ai parte de succesele la care visai, decât să îţi impui dorinţele maxime şi să existe posibilitatea unei dezamăgiri, cât de mici...

Ştiu că pretinzi un gol imens între teorie şi practică, între aspiraţii şi realitatea simţurilor... Ştiu că ai un motan gras şi leneş, dar cu toate astea ţi la el... Ştiu că eşti cel mai recunoscătoare pentru o greşeală - cea care te-a făcut în clasa a 7-a să nu te califici la olimpiada naţională de matematică şi să descoperi fizica... Ştiu că te-a fermecat irevocabil Stănescu... Ştiu că experienţa şi rememorările îţi sunt acum mai preţioase decât toate medaliile şi diplomele din birou... Ştiu că îţi plac lucrurile fine... Ştiu că nu te intimidează nimic şi te vei da bătută numai după ce conştiinţa ta este de acord că ai depus toate eforturile posibile...

Şi astfel, deşi decojită o mare parte a foilor personalităţii tale tot nu poate fi distins pistilul... Şi mi-e că nu vom ştii niciodată ce te face aşa cum eşti.

Ce ar fi fost dacă?

2009-06-27T00:34:00.005+03:00

Ce-ar fi fost dacă sufletele noastre s-ar fi împletit şi ar fi fost legate doar de un fir de mătase roşie... Ar fi fost destul să le ţină împreună? Nu cred ... Nu ştiu! ... Nu m-am gândit. Ce-ar fi fost dacă n-aş fi fost speriată ca un pui de nurcă după furtună şi aş fi ştiut că sunt speriată? Ce-ar fi fost dacă totul nu ar fi durat doar un moment? Nu ar mai fi putut grava o amintire clară? Din ce se naşte un sentiment? Ce ar fi fost dacă aş fi ştiu asta? Ce-ar fi fost dacă aş fi ştiu ce voi simţi acum? Oare simt ceva? Trebuie să fie ceva... Şi visele... Da visele! Sunt mesaje ale subconştientului către tine sau sunt creaţii ale unei minţi haotice? Ce e real ce nu e? Ce ar fi fost dacă nu aş fi scris asta niciodată? Ar fi contat? Şi de ce-mi bat capul? Dacă nimic nu e real... timpul a trecut deja.

Îmi pare rău pentru tot.

Nu cred însă că aş schimba ceva.

Şi timpul, acest absurd şi absolut conducător al destinelor, începe mereu, începe şi-acum.

Alexandru Vakulovski

2009-04-13T14:47:00.013+03:00

http://www.petitieonline.ro/petitie-p04223042.html

Văd că nu vă sinchisiţi să deschideţi linkul, ce să mai zic de semnat petiţia?
Ca să citez ce scrie acolo:

"Scriitorul român Alexandru Vakulovski, născut pe 9 aprilie 1978 în localitatea Antoneşti (Suvorov) din Republica Moldova, a primit interdicţie de a intra în România în următorii doi ani şi jumătate pentru că nu-şi înnoise din timp permisul de şedere temporară în ţara “noastră”. Scriitorul aştepta de aproape 5 ani soluţionarea cererii de dobândire a cetăţeniei române. A locuit mai bine de un deceniu în România, timp în care a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a publicat şapte volume de proză, poe

zie şi teatru, a tradus numeroase cărţi în limba română, a colaborat cu cele mai prestigioase edituri şi publicaţii româneşti, a activat ca jurnalist la ziarul Clujeanul şi a fost co-fondatorul uneia dintre primele reviste culturale de limbă română din mediul online, Tiuk! Este evocat în numeroase antologii literare ca scriitor român, şi unul dintre cei mai importanţi autori ai noului val."

Faptul că a fost expulzat, în mintea mea, nu demonstrează decât că prin ideile sale a iritat anumite autorităţi, iar simplul fapt că e agreat de intelectualitate şi nu de politicieni nu face decât să întărească adevărul din scrierile sale. Cât de prost va pica România pentru că nu vrea să-şi însuşească un scriitor care, probabil, după moarte va fi consacrat în literatură?
Problema cetăţeniei e o scuză de-a dreptul patetică de a-l scoate din peisaj! Câteodată chiar mă întreb dacă unii oameni gândesc, sau ne iau de-a dreptul de proşti?

"Antiteza iubirii nu e ura, e indiferenţa!" - era o idee rătăcită de cineva. Dacă rămâneţi apatici şi fără părere nu sunteţi la 0, neutri, sunteţi mai mici decât minus infinit! Nu e nimic mai dezolant decât un om fără opinie!

http://www.petitieonline.ro/petitie-p04223042.html

Concerte!

2009-04-12T19:36:00.008+03:00

Joi, 9 aprilie în club Jazz la ora 22 00 au început acordurile de chitară ale trupei "Vama" în frunte cu veşnic fiţosul (asta pentru că şi-a schimbat separeul, deşi poate... era obosit) Tudor Chirilă. În afară de faptul că la cei 35 de ani ai săi se desparte de una din cele mai frumoase femei, pentru că aceasta vrea copii (! Fi serios când să-i faci, la 80? Dacă nu acum atunci când? Ţi-e frică să te laşi "îmblânzit"? Nu vrei să pierzi inspiraţia ce te face să scri? Dacă e aşa... Eşti un fricos! Eşti un laş! Nu eşti nici măcar umbra lui Făt-Frumos! Dacă nu... nu mai înţeleg nimic) - deci în afară de aceasta îl apreciez pentru mentalitate, idei, versuri şi piese. Mie mi se pare unul dintre puţinii oameni de cultură ai României, un luptător împotriva "spălării creierului" de către mass-media, un promotor al gândirii libere şi inovoative şi un romantic, stăpânit de sentimente, chinuit de linia gri dintre rău şi bine... Dar aceasta e doar o părere...Concertul a fost genial! Ne-a epuizat! Ne-a dus pe un carusel de vise şi de amintiri de la mare, la petreceri, la şcoală, la prieteni, la relaţii, la viaţă! Finalul a fost perfect - Epilog - o melodie care la 12 ani mi-a făcut inima cât un purice în care n-au mai încăput decât versurile ei... şi trebuie să recunosc că au fost o bază bună. Mulţumesc!Odată ajunsă acasă nu am putut să nu mă afund în versurile şi acordurile a două piese nu foarte vechi: Pe sârmă şi Dumnezeu nu apare la ştiri (reală, profundă - deloc eretică).Sâmbătă, 11 aprilie, la ora 22 00 în Teatrul 74, a venit rândul celor de la Byron să "ne scuture lumea". Pentru cei care nu sunt familiari cu trupa (ruşine!): cântă rock alternativ, cu inclinaţii înspre jazz şi blues. Dan Byron a lăsat Urma şi Kumm (două trupe de primă clasă) şi a început un proiect care s-a transformat treptat în trupa Byron. Ce au unic? Piese lor au versuri în limba engleză şi nu sunt făcute atât pentru partea comercială cât pentru artă în sine. Nu sunt genul de melodii pe care să le auzi o vară întreagă şi apoi să nu ţi le mai aminteşti.

Adevăraţi muzicieni, au ţinut concerte unplugged (muzică instrumentală, fără cabluri ;)) !!! pian, nu clape, chitară acustică, nu chitară electrică) şi au scos şi un dvd, filmat în teatrul 74, doar cu melodii unplugged. Pe mine m-au şocat total: La început Byron, care în timpul unei melodii zbiară unde trebuie, susţine o notă subţire şi apoi nici nu apucă să-i intre aer în plămâni că începe să cânte la flaut şi, dacă se plictiseşte, mai ia şi chitara electrică în mână şi o zdrăngăne bine în timp ce cântă vocal. Toboşarul Ovidiu Baciu a cutremurat Teatrul 74 la propiu. În timp ce membri trupei luau o pauză, a susţinut o melodie singur. În timpul acesta publicul ori avea o grimasă perplexă ori nu le venea să creadă ce văd - ceva gen "Du-te mă de aici că nu cred!". În extazul bătăii infernale a tobelor şi-a rupt un băţ dar imediat a scos altul şi a continuat parada, transpirat şi cu un zâmbet superior, satisfăcut la rumoare auditoriului. La clape, 6fingers a reuşit să menţină legenda numelui său - aveam la un moment dat impresia ca are 3 mâini nu doar 6 degete, atât de repede şi le mişca!!! - şi şi-a demonstrat talentul într-o piesă în care l-a susţinut instrumental solo pe Dan Byron.

Dintre piese, preferatele mele sunt Crossroads, Sirens, Fake Life şi melodia lui Alexandru Andrieş, cu instrumentalul propus de Byron Cea mai frumoasă zi (mai bună decât originalul). Şi... mai rock ar fi melodia Blow up my tears. Ceea ce e interesant la albumul lor de debut Forbidden Drama e că e organizat pe acte, ca o piesă de teatru, începând cu Fake life. Merită ascultaţi! Vi le recomand pe toate!

\m/

Beautiful Death

2009-04-12T16:01:00.010+03:00

Can a death be beautiful?

It can be the ending that gives the whole story, the whole life a clear, deep meaning. It can be the thing that propels you into the pages of the history books... But would that really matter to you, I mean after being dead?

Considering you are going to die anyway, why not do it in style and memorably? It is better to die while on top, not having the time to fall in disgrace, never growing old and helpless.When you have reached the top of the world, when nothing grater can be achieved, when you have found the meaning of life, when you have written the greatest work of all times, what are you to do with the rest of your days? They have no use. To die at this point only gives drama and power to your life. It seems as if you have fulfilled your destiny and are freed of this world.

Although just the fact you die is sufficient, the way you die can be of unquestionable romanticism. The feelings wrapping the death may be powerful enough to give it epic dimensions.

People who have died doing the things they have always loved... while having their life fulfilled in every aspect... People who have died fighting for a cause... People who have died trying to make a difference... People who have died together... People who have died...

1. Isadora Duncan was a famous female dancer that died strangled by her immense hand painted silk scarf.

2. Keith Relf - the lead man of the group The Yard birds (the first one on the left) died electrocuted while playing his electric guitar.

I heard about a famous astronomer whose only wish was to see the night sky from the pole (I don't know which one for sure) and after he saw it he fell through a crack in the ice never to be seen again.

My mother also told me a true story about a young couple in her village. She said they were not rich but they loved each other more than anything. The wife was struck by lighting while getting water from the well. The husband in a split of a second rushed to her and grabbed her hand. And they died together.

There are also stupid and unusual deaths, but I was not considering their bizzare nature as much as the way they complete the life of the person in question.

Love me! (writing attempt)

2009-03-30T19:14:00.017+03:00

Love me!

And when I say love me it does not mean compliment me, and kiss me, or lick my neck and stroke my hair... it means love me!
See me always as a muse, protect me from other people's dirt, hide me somewhere far from all mean eyes, tell me true stories with guilty eyes and hope I forgive you. Vibrate at once with my movement cause you know I spare words and gestures just for you. Don't insult me though I deserve it or not and you will be happier that way, I assure you. Don't use words too often cause then they will lose their power over me. Let me read your glowing, mesmerizing eyes and no spoken words will be needed between us. Take patience with you and leave out all expectations and only so you will enter a beautiful world of mine. Be kind to me and tender and then I’ll follow you to any bleakness of the world. Remember that the chains of imprisonment put by my love for you will make me neglect my being and breathe only to enchant you... remember that for you I will forget myself... and with this in mind take care of me, don't let me be without the things my person longs for... Love me with all the resources you have: your mind, your body and your soul. Control me and be gentle as I could break as easily as a soap bubble. Be passionate and be platonic, and so fill my heart with joy. Listen to me because I say little and every whisper has a hidden meaning and only you posses the code...

And though, if you break me and rip my heart to pieces, burn it and then spread it with the wind of the sea, I swear that all the plants and the fish and substance that will grow of this ash will grow loving you, with the sole purpose of making you smile, without letting you know from whom, without letting you know how.

Forgive me for all I do because I love you too much.

Hai!

2009-03-12T18:38:00.007+02:00

M-am săturat de atâtea începuturi de poveste frumoasă care se termină brusc ca un vis de noapte... ca un vis de zi... M-am săturat ca oriunde te caut, în momentul în care aproape te-am găsit, tu să te spulberi în mii de fărămi de cenuşă şi să reînvii altundeva, departe. M-am săturat să stau. M-am săturat să alerg. M-am săturat să vă daţi toţi cu părerea despre viitor

ul meu când nici nu ştiţi cine sunt de fapt. M-am săturat de atâtea chemări care nu au continuitate:

Hai!

Hai să ne ţinem de mână şi-atunci cu mâinile împreunate nimic nu ne va mai putea opri să zburăm şi să plutim până în cer...
Hai să facem o prăjitură cu merele de la bunica şi să o ducem vecinului cu ochi albaştrii...
Hai să mergem la şcoală pe alt drum şi dacă nu vom ajunge la timp vom da vina pe trotuar, care azi era mai departe de drum decât ieri...
Hai să ascultăm muzică... Nu! Hai să ne facem propia muzică în mijlocul câmpului sub singurul copac în timp ce eu îţi voi agăţa o zambilă în păr...
Hai să facem îngeraşi în zăpadă...
Hai să ne stabilim propiul nostru timp... să nu mai fie zi... să nu mai fie noapte... să fim doar noi !
Hai!

Da... Hai! dar nu chiar acum...

La mulţi ani zânelor! ...

2009-03-08T17:21:00.007+02:00

Cu toţii cunoaştem acele "zâne" minunate care ne fac zilele, dacă nu mai frumoase, cel puţin mai amuzante.
Logica m-a dus cu gândul la zâna noastră cu privirea aceea pătrunzătoare, care pare că se învârte o dată cu camera de la substanţele nocive consumate şi explodează
cu un rânjet extrem de brusc până la urechi.
Şi apoi mai sunt acei fluturi de fete care, în timp ce îşi şterg mucozităţile de mâneci şi scuipă coji de seminţe ca stropitorile, se oftică pentru că ceilalţi nu le recunosc calităţile şi talentul. Sau, în timp ce îşi arată "calităţile" în toate modurile posibile nu pot să înţeleagă cum nu au trecut de preselecţia MegaStar. (Să menţionam şi varianta rock a piţipoancelor - fetele emo...)
Mai sunt şi florile acelea de dame care te fac incult, needucat, puşlama, prost etc. deşi nu te cunosc, şi după ce se scarpină una bună cine ştie pe unde îşi cumpară

un măr de la tarabă şi îl îmbucă cu poftă.
Să amintim şi doamnele cu un buchet mare de primăveri în urmă care stau la în mijlocul trecerii de pietoni şi dacă se întâmplă ca un şofer să le claxoneze, ca să le trezească, nu de alta, îi dau una cu geanta în numărul de înmatriculare de i se deschide airbagul!
Din nefericire acestea vor mai trăi mulţi ani.

Pentru femei însă, la mulţi ani!

It's great to be a woman!

Where is the love?

2009-03-07T20:47:00.004+02:00

Another celebrity wedding... the bride is pregnant! -- Nothing new.
Why is it people cannot follow the natural cycle of life anymore? You are supposed to be born, grow up, fall in love, get your heart broken, fall in love (again), get married, have children as a symbol of your love or for the satisfaction of giving life, have a mid-age crisis, become a grandparent, peacefully die.
But now you have a crisis, you have children, you get married, then grow up. Or is this how it always was? Maybe ... though then why is everybody putting so much emphasis on love? I mean every single one of us hopes to discover this thing everyone talks about as being miraculous but only find disappointments. Even the movie "Sex and the city" was about finding Love.
Do not misunderstand me i'm just talking about our Way to finding this miraculous thing. And there is the other thing, even if we look at love straight in the eye, we can spend half of our lifes searching for the courage to grab it, or doubting that it is real...
The greatest story about love slipping through your fingers because of the same hezitations is presented in the french movie "Love me if you dare".

I truly belive everything is as good, as mesmerising as you, yourself make it. The things you truly belive are more real than others' reality. Of course it is hard to belive something if everywhere you go someone tells you that you are wrong... Because of this we can only find happiness, even in our dreams, within the conceptions of the majority...
I mean who is to say which things are wrong and which are good if there were no other people at all? Who is to say which is love and which is hate?

A bad day...

2009-03-01T21:20:00.005+02:00

Today (any day) was a nice day... I won a big

prize in a competition, then I came home as it was Sunday and we had a family reunion with all of my cousins, aunts, uncles... everyone... All felt quite nice, we had a glass of wine, a laugh, a chat, until my aunt which was 5 months pregnant started to fell ill. We called the ambulance. I don't really like these moments... I just stood in the room and watched things flow around me. another hysterical aunt of mine, with her annoying thin voice, came rushing through me and to the small crowd that surrounded my delirious pregnant aunt like a dead body, to throw the glass of water she was carrying on the desperate woman. Her husbanded had fallen on a chair and seemed lost in space. All this time I could hear cries of help all over. The red and blue lights of the ambulance splatted all over the walls of the living room and paramedics came rushing in. I couldn't bear the atmosphere as it was getting to heavy for my shoulders, instead I decided to head to my room and lock myself in. I staid there, taping my foot angrily. I started to bite my nails as i usually did when I was nervous. I felt a trace of guilt for leaving that woman there all by herself.. but I really couldn't have done more for her as the flock surely wouldn't have let me.

The funny thing from the whole amalgam of thoughts worrying me at the time was that i hadn't found out about the baby till one month ago. I've never seen him, but it felt so precious to me. I considered it, in my subconscious, a sacred being. That fragile, little life should have a chance, only one to grow into a wonderful human being. It wasn't my child... and other children can be made as long as the mother is well, but the regret of the baby's death was the most prominent of the thoughts. It was the strangest feeling.

A baby... condemned ...

By(for)... someone else... on 16th may 2008... (Placebo - Pure Morning)

Love story - Taylor Swift

2009-02-23T22:42:00.007+02:00

Mai ţineţi minte cum se termină "Romeo şi Julieta"? Desigur... Julieta stă în turn şi suspină după Romeo, care apare printre mătasea de grâu mângâiată de apus. Julieta aleargă înspre el, ridincându-şi rochia diafană cu pumnii suavi. Romeo o cuprinde, iar ea îi mângâie obrazul catifelat pentru a-l simţi încă o dată mai aproape de ea. Frunţile lor se sprijină una de alta, ascunzându-le zâmbetele fragile şi eşuând să împiedice un sărut frugal... urmat de altul... mai lung...

Aşa se termină "Romeo şi Julieta", doar ca Shakespeare a uitat să schimbe finalul...

Muzica... nu stă!

2009-02-22T17:27:00.014+02:00

A trecut ceva vreme de când Take That s-au reunit în 2006, timp în care au scos melodii bune după melodii bune (părerea mea).
Robbie Williams a fost chiar naşpa (dacă mi se permite să folosec cuvântul de origine rromă) la toată "faza". Însă chiar mă bucur că i-a refuzat pe motiv că "numele lui ar fi adus pubilicitate, la care el a muncit" (bla, bla), deoarece pentru mine rămâne un drogat, alcoolic, într-o vreme era şi sonat, urmărind OZN-uri şi obsedat sexual (are tot felul de remarci la adresa vedetelor cu care "ar vrea să fie").
O colegă mă întreba când a aflat că ascult The Rasmus: "Cum poţi să îi asculţi?... sunt urâţi"... I-am răspuns întrebând-o contează cum arată sau cum şi ce cântă?... Acum dacă mă gândesc mai bine, pentru ca muzică să îţi placă trebuie şi ca solistul să fie frumos, dar nu fizic, ci moral... Adică cum să asculţi un om care a făcut toate prostiile din lume cântând despre puritate? Să ştii că lălăie nişte versuri scrise de altul, sau chiar de el, aşa în scârbă, în care evident nu crede, doar pentru că publicului îi place... E ca şi zâmbetul acela enervant al politicienilor de la sfârşitul discursului... Ştiu că au reuşit să te mintă în faţă aşa de interpretabil încât să nu poţi dovedi că au minţit... Poate de aceea şi Robbie Williams a scris o singură melodie care merită ascultată, despre problemele sale cu drogurile, în care presupun că a fost sincer, Feel. Restul mi se par foarte superficiale, deşi Robbie, pe cât se vede, se distrează când le cântă...

Revenind la Take That... Ei sunt de la dreapta la stânga: Mark Owen, Howard Donald, Jason Orange şi Gary Barlow. Debutul a fost mirific... Nu auzisem de ei înainte şi am fost pe loc cucerită. Melodia Patience a urcat pe locul 1 în top UK. Deşi nu susţin că mă pricep la muzică, mi-a plăcut cum au modelat dinamică melodiei pe versuri... Iar vocalele acelea prelungite şi dantelate nu sunt nici pe departe aşa de ostentative ca cele ale lui James Blunt. Următorul single a fost "Shine"... După ce am cântărit mult problema am decis că e mai degrabă o parodie la adresa Spice Girls decât un îndemn, din 2 motive: La începutul melodiei, solistul Mark Owe

n o dedică tuturor spice girls-urilor care sunt de faţă şi care nu sunt de faţă; şi-apoi mai sunt şi versurile melodiei:
"But you're stuck in a hole and I want you to get out
I don't know what there is to see
But I know it's time for you to leave"
"Stop being so hard on yourself
It's not good for your health" care mă fac să mă gândesc la nişte fete "afectate" cu aere de vedete.
Ultimele două single-uri care, ca şi muzică de radio (şi nu numai), mi se par minunate sunt : Rule the world şi Greatest Day. De remarca

t că toţi patru au nişte voci "de-ţi pică falca" şi pot cânta a capella şi la 3 dimieaţă (cred). Solistul e altul la fiecare melodie, valorificând-şi particularităţile vocii pe melodia respectivă. Concluzia: Ar putea fi noii Beatles.

Din seria melodiilor de radio care nu sunt cretine (ca cele Beyon

Nelly Furtado, care mi se pare, are o metaforă pur şi simplu genială în titlu.ce şi Lady Gaga sau şlagărul "You have the sweetest ass in the world") mai face parte şi Broken Strings de la James Morrison şi

Să mai zicem ceva şi despre Brit Awards 2009 la care nu m-am uitat, însă am auzit că Duffy a făcut furori: Bravo, fată! Chiar e bună Mercy de karaoke ;) şi e o combinaţie frumoasă de genuri mai vechi, semn că Dusty Springfield ştia ea ce făcea.Kings of Leon au luat şi ei două premii ceea ce mă bucură, mai ales că am mai scris despre ei şi chiar mi se pare că vor avea ceva hituri dacă o ţin tot aşa.
Coldplay nu au luat nimic, ceea ce ar putea să fie doar o scăpare de moment. Dar, având în vedere că Robbie a primit ceva premii de-a lungul timpului, îmi dă certitudinea că britanicii au obiceiul să o n-o nimerească, cel puţin la o categorie pe ediţie ;).

Eminem şi-a făcut şi el revenirea în lumea muzicii, dar nu aşa... oricum... ci featuring Dr. Dre şi 50 Cent (cei mai mari rapperi având în vedere că până şi eu am auzit de ei) cu melodia Crack a bottle. Melodia e destul de făinuţă, cam prea chill pentru Eminen. Mesajul nu e dintre cele mai educaţionale ( doar e RAP! d'oh) însă dacă pasiunea băiatului ăstuia e muzica, să tot facă!

Cam atât pentru acum... M-am dat pe London Capital Radio şi o să comentez ce mai aud cât de curând!

Chiloţi şi cordeluţe - ce au în comun?

2009-02-21T19:47:00.014+02:00

Chair mă gândeam când va veni şi vremea asta... Nu mă gândeam ca va fi azi... Faptul e că există o tendinţă de a diminua cantitatea de material folosită pentru a produce l
enjerie, priviţi aceasta prezentare cronologică:

Acum, dacă vă întrebaţi, s-au inventant chiloţii cordeluţă (atenţie imagini şocante); de fapt termenul corect e bikini cordeluţa sau simplu... cordeluţă!!! Cum să ieşi cu aşa ceva pe plajă? E doar o scuză să nu mergi la nudişti!! Abia aştept să văd ce va fi în 2020... aşa după o sută de ani... Mă rog... normal că sunt ridicoli! Unii au găsit de cuviinţă să şi-i pună pe cap...

Şi întrebare lângă titlul unui aşa zis articol: "Ţi se par sexy?" ... Nu ştiu cum să-i zic ori ăştia ori Playboy tot aia e... porno sunt... dar sexy? nu.

Au totuşi un rost cordeluţele astea: să nu te bronzezi cu dungi...
E de apreciat şi designul minimalist... newsflash: minimalsmul nu mai e! Gata! Hooooo! Se aplică NUMAI în arte vizuale şi muzică!!! Ce urmează? Stilul abstract? vorba lu Mateş : "Aaaia da!".

Şi dacă tot vorbim azi de chiloţi: Cătălin Botezatu, nou faimos inventator român scoate pe piaţă chiloţii cu push-up pentru bărbaţi, care măresc şi ridică cu ajutorul buretelui :

Eu nu ştiu dacă ii va cumpara cineva (vre-un cocalar... parcă văd poză de hi5: coca în chiloţi cu push-up şi piţi cu cordeluţa pe cap pentru că nu şi-a dat seama cum se pune :-j)...
Între timp eu aştept... şi mă tot gândesc când s-o deştepta lumea asta? să apară şi cordeluţe pentru bărbaţi!

Până atunci nu pot decât să mă crucesc şi să închin paharul de cianură: "Pentru un an plin de vedete porno... cu idei!"

A Human Being

2009-02-19T17:01:00.003+02:00

I think of a human being as an empty piece of paper, in the beginning. A fresh, sharped-edged, firm piece of paper. And all the persons who you come in contact with can write something on that piece of paper. They can choose to write about anything, about the clear blue sky that they've recently seen, advice, complains or any other things that passes through their minds... any little thing. And whatever they write will be written in pen and can not be erased; of course some of the writing will be bigger, and other smaller, some of it will be written firmly and other lightly, some of the writing may wash down in time and some of it may remain there for ever, it depends on the writer as well as on the piece of paper.

And when you are old you will see what sort of book the plain piece of paper has become. It will be a hard-cover, yellowish-paged journal, lacking parts of the story, ending abruptly, presenting romances and dramas in certain chapters, dullness in others, building characters that you have come to admire or on the contrary, antagonize. Upon reading through the pages you will find flows of written images that you may have forgotten and can't remember why or how.

What sort of book do you want to be?... What will be remembered of you?

And when another sees you, he may not be able to read all that has be written upon you, but he will, in a glance, see through every word that others have scribbled; he will see the effects... he will see the person you are and consequently the things that made you who you are...

So... be careful what you engrave in others' pages...

There is one person...

2009-02-17T23:24:00.005+02:00

Just imagine yourself on an ordinary, busy day... Walking on the street with a pile of papers in one hand, the reeking coffee in the other hand and the cell phone angrily pressed upon your ear and shoulder... stopping at a zebra red light, shouting at the person on the other end of the phone and simply not realizing why others can't make and effort for things to be right...

... thinking about what you'll have for breakfast, weather or not you left the water running or if you'll have enough money...

But there is one person, one single person in this whole wide world... and if that person happens to walk pass you, everything stops. Everything. There are no more thoughts running through your mind... the hot coffee can be spilled over your hand and brand new coat, the person you are talking to may scream and then hang up, the papers you are holding can be spread all over the sidewalk, even if the light turns green, if that one person walks by you, everything stops.

It is as if your power source turns off and you recognize perfection in front of you. It is the one person that you have never seen before and you know you are bound to admire it for as long as it shall live. No, you do not know weather you can have it or not but you'll know you are bound to admire everything about it.

There is one person that can make time stop around you... There is one person that can trap you in a second...

Despre tine (VII) ...

2009-02-13T18:54:00.027+02:00

Despre tine ştiu mai multe decât ar trebui...

Despre tine… ştiu că ai nişte ochi adânci, albaştri, limpezi... Ştiu că ai o singură dorinţă: Să îţi trăieşti viaţa! Ai totuşi nişte linii, mai drepte, mai curbate, de valori după care te ghidezi... Omul tău nu ar putea fi perfid, mincinos, laş sau neamuzant... ar trebui să fie doar... seducător. Ştiu că-ţi place să petreci cu toate simţurile, dar şi să îţi aminteşti a doua zi ce ai făcut. E un fapt că tot timpul comanzi cel mai bun cocktail! Ştiu că îţi place să dansezi pe muzica dată la maxim şi că îţi mişti buzele ciudat când faci asta, fredonând melodia... dar nu-ţi pasă! Ştiu că uneori singurul mod de a trece peste un lucru e să-ţi arunci mâinile în aer şi să zbieri: „Nu îmi pasă!”. Ai mereu nişte unghii perfect îngrijite care, pot spune, fac acum parte din şarmul tău. Când te concentrezi, ştiu că îţi dai mai ales şuviţa dreaptă după ureche şi te apleci peste caiet ca să vezi mai bine compuşii şi să nu ratezi niciun calcul. Ştiu că uneori ai vise ciudate despre care nu-ţi vine a crede că au apărut în subconştientul TĂU. Ştiu că frământările tale se concretizează câteodată în desene grafice... Mai ştiu că mereu învârţi banii aşa că probabil vei ajunge o femeie de afaceri plină de succes, undeva prin New York sau Paris...

Când mă gândesc la tine şi îmi aduc aminte de Grecia te văd înconjurată de turcoaz... pe malul mării, ieşind din perdele de voal albastru-verzui, alergând, într-un joc, mereu râzând, mereu veselă, spre marea albastră, sub cerul cu nori. Eşti un bulgăre de pasiune pentru viaţă - roşu - şi un abis de mister - albastru.

Vreau să-ţi mulţumesc pentru faptul că eşti o persoană în preajma căreia nu mă tem să gândesc cu voce tare...

Şi...

Rămâi te rog în clipa în care „Ai doar 18 ani!!!”

To see a World in a Grain of Sand

And Heaven in a Wild Flower,

Hold Infinity in the Palm of your Hand

And Eternity is an Hour.

George Gordon Byron

Mulţumesc Beyonce!

2009-01-24T19:39:00.005+02:00

Mulţumesc Beyonce! m-ai făcut să râd cu lacrimi. Ştim că ai voce frumoasă şi de aceea până acum te-am lăsat să scapi cu versurile alea scârţăite (fără rimă, fără sens, fără mesaj dar... care sună bine... mai ales dacă areţi pielea), însă astea sunt prea de tot :"A diva is a female vesion of a hustler", iar dacă trebuie să-ţi spui în continuu "I'm a pretty girl" (ai probleme cu respectul de sine?) îmi pare sincer rău. Hai mă, dă-o la naiba, ce dreq de cântec e şi ăsta? Te-a cuprins melancolia de la cântecele acelea de rapperi când ai găsit o partitură veche cu "I'm a hustler" de la soţul tău, Jay-Z, şi Cassidy? sau poate de la cea a lui 50? în fine... Every day I'm husteling...

Ce mai e prin topuri ?

2009-01-22T13:20:00.007+02:00

Leona Lewis - Run. Din primul moment în care am auzit melodia am rămas şocată la gândul că profanează o melodie atât de sacră. Nu spun că nu are o voce superbă, dar de ce să strici o melodie cu atâtea implicări emoţionale, adevărată poezie, doar că să faci o odă vocii tale şi eventual

să atragi şi alt tip de fani. În melodia ei Leona spune practic: "Uitaţi ce frumos pot să dantelez cu vocea mea nişte versuri", a scos muzica din momentele esenţiale, iar atunci când ajunge la versurile "Light up! Light up [...]" face ceva în genul: să trecem peste. Iar videoclipul este despre cât de trist este să fi o divă pe malul mării! Doamne! ... Mă întreb cât a plătit celor de la Snowpatrol pentru drepturile de autor. În vocea lui Gary Lightbody (care astudiat literutara engleză ! la Universitate!) se simte o amară tristeţe, iar atunci când spune "Light up!" tresari. "Run" şi "Chasing cars" au dat sunet vieţii mele şi nu e greu să vezi de ce. Leona are o voce frumoasă dar nu poate atinge nivelul

spiritual al melodiei. Nu e trist cum artişti, cu voci într-adevăr frumoase, dar care nu aduc nimic în plus muzicii prin melodiile lor, câştigă o căruţă de bani în timp ce adevăraţii artişti trăiesc de pe o zi pe alta? ... Dar aceasta se întâmplă de când

lumea, nu?

Am observat două melodii, ambele având în titlu cuvântul cheie "Somebody" una de la o trupă reletiv nouă, iar cealaltă de la nişte veterani. Senorii au prioritate deci să începem cu Nickelback - Gotta be somebody, noul lor single, care vorbeşte despre ceea ce ar trebui să ne intereseze pentru că, aşa cum au descoperit mulţi la vreme lor, este scopul nostru pe acest pământ, şi anume găsirea iubirii. Nu vreau să gravitez prea mult în jurul subiectului, ci vă invit să meditaţi şi voi la afirmaţia de mai sus şi la cea care urmează. Există momente în viaţă în care nu mai contează câtă fizică sau matematică ştii, cât de bine ştii să dansezi sau nu, ce maniere ai, cum eşti îmbrăcat sau chiar cum areţi. Băieţii au găsit doar modul prin care să arate ce părere au ei despre subiect, amintindu-şi să o facă în stilul lor.

Al doilea single e de la Kings of Leon - Use Somebody, care vorbesc despre experienţa propie aşa cum ştiu ei, prin muzică. Versurile lor mi se pare că le dau de gol imaturitatea, fiind rezervaţi în a face declaraţii pe faţă ci mai degrabă care se află în zona lor de siguranţă, spunând ceva de genul "Dragă, mi-ar prinde bine cineva ca tine... şi sper că o să observi pe cineva ca mine". Melodia este inocetă şi dulce în felul acela al bărbatului care nu este în stare să spună ce simte şi face doar apropouri. Kings of Leon este o familie de fapt, formată din trei fraţi şi verişorul lor, iar numele provine de la tatăl (unchiul) şi bunicul lor, ambii numiţi Leon. Şi-au lansat primul album în 2003, şi de atunci au mai lansat încă trei. Cu toate acestea mi se pare că acesta este primul single echilibrat şi comercial.

Katy Perry

2009-01-18T20:17:00.012+02:00

Născută în 1984, Katy Perry are 24 de ani. Numele ei original era Katy (Katheryne) Hudson, sub care a lansat un album în 2001. Pentru că era prea aproape de „Kate Hudson” şi-a schimbat numele în Perry, după numele de fată al mamei. (Şi acesta are o istorie fiindcă mama ei a imigrat din Portugalia, numele ei original fiind Perreira).Cu toate acestea se pare că ultimul nume (Katy Perry) va rămâne şi probabil se va impune.

Cele două hituri care au făcut-o celebră sunt „Hot’n’Cold” şi “I kissed a girl”: ironic,

având în vedere că ambii părinţi sunt pastori şi a crescut ascultând cântări biblice. De fapt primulei album, intitulat “Katy Hudson” era în totalite “gospel” (biblic). Personalitatea ei e cu siguranţă explozivă şi copilăroasă. Probabil la asta s-au gândit şi organizatori MTV EMA (European Music Awards ) în noiembrie 2008 când au ales-o ca prezentatoare şi au creat un întreg spectacol pe tema “Katy Perry”.

Intrarea ei a fost neaşteptă, apărând pe scenă călare pe un ruj uriaş („chopstick”) într-un costum de jucător de fotbal american, înconjurată de majorete, câ

ntând desigur despre cum a sărutat o fată.

A mai răsărit dintr-un măr, cu o pălărie de vierme, s-a legănat pe o banană; a apărut pe cireşe, căpşuni şi alte fructe şi purtând o rochie cu un carusel care se rotea. În final, costumul ei, jumătaate fată, jumătate băiat (ambii cu tenişi albi care se potriveau de minune şi la rochiţa albă şi la costumul deranjat) cântând Hot&Cold a fost genială.

Îi apreciez originalitatea şi excentricismul, dar şi simţul modei (sau

al cui o îmbracă). Îmi place faptul că e senzuală, dar şi copilăroasă, niciodată serioasă şi are o frumuseţe aparte, mai rară prin reviste : ten alb şi păr de abanos; aduce a Linsday Lohan brunetă sau a Morticia, dar buclele acelea îmi amintesc şi de un personaj feminin din ani 50 – 60.

Definiţie a iubirii

2008-11-06T18:22:00.013+02:00

Mi se pare că iubirea, dragostea sau cum vreţi să-i spuneţi este drogul oricărei fete... iar iubirea perfectă, ideală este drogul suprem, absolut: ... ... ... este un drog atât de puternic încât simpla lui imagine sau simplul gând la el te poate face dependentă.

Nu ştiu ce e iubirea adevărată, dar un concept a înflorit deja în mintea mea şi anume acela că aceasta implică ca tu să-i doreşti numai fericirea celui pe care-l iubeşti; atât, şi nu mai mult. Să te hrăneşti pur şi simplu din frumuseţea fericirii sale. Chiar dacă trebuie să lucrezi din umbră, să te ascunzi, să te străduieşti mult în van, fără ca nimeni să-ţi recunoască munca, asta să nu conteze pentru tine: reala ta pasiune să fie aceea de a face acea persoană fericită.
Frumuseţea şi fericirea: două forme de existenţă a materiei, dacă nu extrem de abstracte, cel puţin ameţitor de relative, definind (pentru mine) o formă şi mai ambiguă : iubirea. Pe lângă aceşti doi stâlpi majori prin care recunoşti dragostea, se întrepătrund sentimentul de înălţare, melancolia, tristeţea, suferinţa, romantismul, neliniştea, nerăbdarea... toate mărunţişurile ce te fac să simţi că trăieşti... şi dorul, da un cuvânt care există doar în limba română...

Sacrificiul suprem în dragoste nu e să-ţi dai viaţa pentru cineva ci să renunţi la el. Asta mi se pare că aduce cu sine cea mai multă suferinţă; să poţi să te desprinzi de el ca să fie fericit, nu să renunţi la tine, ci să renunţi la ceea ce îţi doreşti cel mai mult, adică la el, să îl laşi liber chiar dacă asta te va face să suferi enorm...

Visul unei nopţi de vară...

2008-11-02T21:06:00.003+02:00

Ţin minte nopţile când stăteam în parc auzind în surdină bârfele unei prietene ce rodea seminţe, bea bere şi se credea o domnişoară finuţă şi subapreciată. Eu eram absorbită de magia stelelor ce, chiar ca într-un basm, erau întinse pe un abis negru, mărginit de frunze din corolele copacilor. Vântul bătea rece, iar eu stăteam îngrămădită cu genunchii traşi la piept şi îmi plăcea să visez că într-o seară de vară magnifică ca acesta, dacă nu chiar acum, vei veni şi mă vei îmbrăţişa ca să-mi ţi de cald şi vom putea sta doar contemplând la stele unul în braţele celuilalt...

Acum nu mai e vara, dar stelele tot ne aşteaptă....

Gânduri de noapte

2008-11-02T21:00:00.005+02:00

Lumea asta nu stă să te aştepte, dar sincer, nici n-ar vrea. Fiecare merge în direcţia lui. Stai pe o bancă, noaptea, singur, şi strada e plină de felinare, dar cu toate astea goală… ca o cameră foarte frumoasă în care nu mai stă nimeni… şi stând pe bancă timpul se ondulează în jurul tău şi vezi venind două maşini în direcţii opuse, iar lumnia faruruilor lor se intersectează fix în faţa ta, ele trec una pe lângă alta în viteză, dar momentul în care se întrepătrund îţi rămâne întipărit în minte oprit de timp… Care mergea în direcţia bună ? Care nu? Înspre ce tot fugim? Şi chiar are rost?

Mai ştii când te întorceai singur acasă şi te gândeai: “am să mă aşez pe o bancă”. Dar apoi te răzgândeai, « de ce să mă aşez »? Aşează-te şi priveşte lumea cum aleargă spre nimic! De ce un te-ai aşezat niciodată?

Despartirea...

2008-10-18T21:37:00.013+03:00

Povestea unei fete care iubeşte foarte mult un băiat…

Şi au avut o poveste frumoasă şi jucăuşă până acum. Chiar dacă ea nu insinuase ceva foarte serios pentru că el nu ar fi vrut asta, spera ca după aceea să reuşească să-i schimbe părerea. Credea că poate el se va îndrăgosti de ea... măcar puţin...

Visul oricărei fete de a reuşi să schimbe un bărbat... e destinat eşecului - ar fi trebuit să ştie... Totuşi nimeni nu-i poate lua speranţa unei femei... E parcă impregant de veacuri, de la chiar eroinele basmelor...

Momentul despărţirii soseşte, iar ea, iubindu-l cu adevărat şi din toată inima se abţine de la orice gest, ceea ce îi provoacă o suferinţă enormă, pentru că se gândeşte la ce l-ar face pe el fericit. Atât de mult îl iubeşte încât se poate gândi doar la ce e mai bine pentru el. Şi-apoi dacă el vrea să plece, nu va fi fericit lângă ea niciodată şi, deşi îi vine să zbiere şi să plângă în hohote, ca totul să pară în ordine, ca el să poată merge mai departe, îi spune zâmbind uşor trist:

- Dacă pleci, nu-i nimic… iar apoi îşi şopteşte sieşi… am să visez restul poveşti aşa cum s-ar fi întâmplat…

Te astept...

2008-10-13T20:12:00.004+03:00

Câteodată stau şi te aştept... pe tine, şi numai pe tine. Îmi spun că nu are nimic dacă pierd câteva ore degeaba atâta vreme cât vei apărea tu pentru un minut şi în viaţa mea. Stau şi aştept şi îmi place să cred că şi tu mă aştepţi altundeva şi de aceea nu ne întâlnim niciodată.

Cantec de dragoste

2008-09-21T14:52:00.002+03:00

Nostalgie de toamnă

2008-09-21T13:55:00.013+03:00

Nu e ciudat cum există unii oamenii pe care i-ai văzut de două ori în viaţă şi simţi că există ceva între voi, că vă înţelegeţi de parcă aţi fi priteni din totdeauna? Nu e ciudat cum te poţi îndrăgosti de cineva doar pentru că a fost o dată bun cu tine? Adică într-un moment în care toată lumea părea să-ţi fie împotrivă cineva s-a găsit să-ţi lumineze puţin ziua, aşa, fără motiv... Nu e ciudat cum acel om pare desprins dintr-o romanţă de Minulescu şi uneori nici nu mai crezi că e real? Nu e ciudat cum acel om revine mereu să-ţi

bântuie visele, în ideea unei mari iubiri care ar fi putut să fie dar n-a fost? Nu e ciudat cum îţi aminteşti fiecare moment ce are rol în povestea „voastră” de parcă s-ar fi întamplat mai devreme azi?... Nu e ciudat cum un om insignifiant din alte puncte de vedere poate să te facă să simţi că viaţa ta e specială doar pentru că el e prezent în ea?

M-am pus la biroul, de altfel rece, am apucat primul creion grafic la îndemână şi i-am verificat vârful. M-am apucat apoi să trag linii ample pe hârtia densă sperând să-ţi pot

surprinde chipul... Culmea: deşi în capul meu faţa ta era atât de clară nu reuşeam să o transpun pe hârtie. Era de parcă putem să îţi văd ochiul cu o expresie uşor speriată, căprui pătrunzător, buzele şterse, nasul conturat, gâtul osos şi părul rebel, chiar şi ploverul vernil care-mi place atât de mult, dar nu putem să le pun cap la cap... M-am enervat, am şters tot şi m-am apucat din nou să desenez.

...

Trecuse de ora doisprezece şi a trebuit să mă mulţumesc cu o schiţă ce măcar aducea a tine, deşi oribil proporţionată. Am împăturit-o şiret şi am plasat-o în buzunar cu gândul de a mai trage cu ochiul la ea uneori. Am ieşit pe balcon şi am privit oraşul prin stropii de ploaie... Of, Octi, ştii oare ce ai făcut prin sufletul meu?... Nu sigur habar n-ai...dar oare ai vrea să ştii? Oare să te caut mai târziu... ştii că pe toţi oamenii pe care i-am plăcut cu adevărat i-am îndepărtat într-un fel sau altul... mi-e frică să nu păţesc şi cu tine la fel... Nu ştiu ce anume dar ceva admir la tine, deşi nu am avut timp să vorbim prea mult... nu şt

iu de ce dar simplul gând la tine mă face să plâng... pari că-mi dai ceva din tristeţea ta... Am închis ochii şi m-am strâns lângă perete plângând încet... N-am să te am niciodată, Octi... - am şoptit eu vântului - nu-i aşa?...

Versuri alb - negre

2008-09-18T21:26:00.005+03:00

Stiti blogurile acelea de oameni cu aer de mare artist? ce scriu versuri si doar din ego le considera foarte bune, sau spun ceva de genul: "eu aici am vrut sa sugerez... " da da da... bla bla. Daca ai vrut de ce nu ai si facut? poate pentru ca nu esti in stare! Non-talent cu aere de geniu!
Prin inductie cred, m-am surprins compunand versuri moderne, si sincer nu imi par de loc grele, dar poate sunt doar sceptica cu privire la scriitorii moderni... In
ainte mi se pareau teribil de complicate si doar in aparenta insirari aiuristice. Cred ca de fapt sunt doar ganduri aievea traite in imagini sau sentimente... puse pe hartie, iar legaturile intortocheate dintre intelesuri sunt facute deja de creierul nostru, in incercarea de a crea un film cursiv. Nu cred ca sunt cele mai bune versuri, dar scopul era sa va arat cat de simplu le poti forma si tu fara sa vrei sa transmiti un mesaj anume...
Asa si inca ceva... care-i faza? scrisul agresiv prinde la public... iar cel jurnalistic nu... de ce nu mai avem rabdare sa citim? Nu stiu.

Versuri "albe"

Praf de stele pe pantofi de lac purpurii,

Un zambet siret lipit de perete

Si doua perdele fugare ca ploaia prin viata.

Versuri "negre"

O cioara uscata de suflet pe-un gard la fel de uscat.

Intuneric ce fumega-n aburii noptii

Si doi ochii arzanzi ce-mi urmaresc pasii.

Un nou început...

2008-09-15T00:38:00.007+03:00

Deja încep să mă satur de ele. Cred că încep să mă simt bătrână de la atâtea "începuturi" și "sfârșituri". Deja am "experiență"... Ceva ce pare intangibil la vârsta de 12 ani... chiar zilele trecute am vrut să mă dau copil din nou și am ieșit pe strada mea la fotbal... cum jucam demult... bineînțeles că eu eram cea mai mare dar chiar nu-mi păsa... am obținut și ce vroiam: o căzătura din aceea de toată frumusețea, cu o julitură la genunchi de care n-am văzut chiar de mult. Lucrul ăsta m-a însuflețit... uite nu sunt bătrână... înca mai pot :)). Peste cateva luni fac 17 ani!!!!!! Dar când am facut 16?!?!? și asta înseamnă că anul următor fac 18!!! E grav. Când au trecut 18 ani din viața mea.. când?de ce? mă simțeam atât de bine copil...

Există unele lucruri pe care le știu... nu ar trebui să le pot ști dar îmi vin așa (nu știu dacă mă înțelegeți sau dacă nu vă par deplasată, în orice caz dacă nu aveți mintea îngusta ca un individ gen Călin "file de poveste" veți întelege), deci știu ca o sa mor tânără... adică nu pe la 80 de ani.. nu știu de ce dar o simt... și știu că cel mai tare îmi e teamă pe lumea asta că nu o sa mai fiu copil cândva... :-(

Începe un nou an școlar... și știu că va fi unul frumos după care îmi va părea rău... ca și următorul... și apoi iar un nou început... Poate... e un gând nebun... dar cred că aș vrea sa fiu blocată într-un infinite-loop în liceu... măcar așa o sa pot să mă distrez mereu... asta se poate obține și fiind profesor :)) dar nu la asta mă refer... lungi vacanțe de vara... ziua "la servici" ai 25 de colegi de aceași vârsta, toți tineri și frumoși, ai cu cine și unde ieși în oraș, ai impresia că lumea e a ta și doar sentimentul ăsta merită...

Deci revenind la anul acesta sper să fie un an la fel de bun, cu note mari la Bio... și la Mate! și cât mai multe ore de somn!!!

Despre tine (VI)...

2008-09-03T22:05:00.014+03:00

Despre tine... ştiu doar frânturi...

Despre tine ştiu că eşti prototipul fetei "intelectuale"... ştiu că ai nişte ochi albaştri minunaţi, în care poţi rătăci zile în şir fără să-ţi dai seama... ştiu că orice muzică asculţi tu, e cu siguranţă muzică bună... ştiu că e foarte plăcut să stai de vorba cu tine... ştiu că îţi plac oamenii ce au caracter... ştiu că ai un palton drăguţ, după care oamenii care probabil nu au fost în stare să citească povestea, te-au poreclit "scufiţa roşie"... ştiu că ai o aura aparte, de feminitate, buna-voinţă şi inteligenţă... ştiu că dacă m-ar întreba cineva ce e aceea o persoană distinsă - aş spune ca tu eşti... ştiu că îţi place să citeşti, să scrii, să cunoşti, să descoperi, să înveţi... ştiu că eşti iubită de oameni mirifici... ştiu că-ţi place ploaia... ştiu că eşti, în mod ciudat, o fată sensibilă şi puternică în acelaşi timp... ştiu că ţi se potriveşte toamna... ştiu că ai o voce moale şi îţi stă bine când zâmbeşti (ca acum)... sunt convinsă că ai sânge albastru deşi nu l-am văzut...

Pe tine te văd... valsând... te văd citind pe tren... te văd tristă dar totuşi zâmbind... te văd diplomată... te văd rămânând închisă în bibliotecă din greşeală, fiindcă te-ai pierdut în lectură... te văd câştigând un premiu pentru literatură... te văd hotărâtă că nu meriţi un compliment... te văd mergând pe o stradă, parcă medievală, în aburul dimineţii, în ecourile tocurilor tale... te văd iubind vântul prin părul tău... te văd adorând oraşul ăsta frumos şi oamenii din el şi - de ce nu?- viaţa... te văd clasică şi mereu frumoasă...

Ai îmbrăţişarea şi admiraţia mea.

Un zambet pe buze

2008-09-02T12:44:00.008+03:00

Un zâmbet... poate ție și se pare ieftin, dar în momentul potrivit, când te simți ca o cârpă, un zâmbet din partea cuiva, chiar a oricui, e neprețuit...

Un zâmbet poate fi atât de enervant! De ce? De ce? Dacă El ar zâmbi chiar acum mie mi-ar veni sa dansez de fericire și să pup persoana care stă chiar lângă mine, să țip, să sar, să bat din palme... pentru ce? pentru un zâmbet? Însă nu te poți împotrivi acelei euforii efemere... de aceea e enervant.

Adevărul e caăun zâmbet te poate cuceri, dacă ți se întipărește ca un film pe creier și mai apoi imaginea este repetată la nesfârșit în mod inexplicabil de tine, în timp ce stai întinsă pe pat, atunci e clar că te-ai îndrăgostit de zâmbet!

Iar dacă cineva poate să-mi aducă un zâmbet pe buze, fără să-mi dau seama, un zâmbet sincer, de fiecare dată când îmi aduc aminte de el, atunci acel cineva este un caracter. Prin asta se măsoara cei din jurul tău, nu? Prin durata și sinceritatea zâmbetului care ți-l aduce pe buze imaginea lor.

De câte ori îmi aduc aminte cuvintele "Tot e greu", zâmbesc la gestul dulce de a mă liniști al unei persoane pe care de-abia o cunoșteam, dar pe care simt că o știu de o viață (un sentiment ciudat, ce chiar există, deși pare un clișeu).

Un zâmbet pe buze am avut și atunci când scriam:

"Eu: BUZZ!

Altcineva: Ce e?

Eu: Nimic. Doar că îmi place să știu că am puterea de a fura o clipa din timpul tău prețios!"

Un zâmbet din acela șiret despre care nimeni în afară de noi nu știe de unde vine ne-a dat un sentiment de bine de multe ori... Când realizezi că de fapt totul e mai bine decat părea, te răsplatești cu un zâmbet...

Un zâmbet pe buze îmi aduce imaginea unei colege care se plangea de tema la matematică, imagine de care nu credeam niciodată că o să-mi fie dor. Un zâmbet poate să-mi aduca și o melodie veche, veche... care-i place sufletului meu pentru modul în care se simțea când a ascultat-o ultima oară...

Despre tine(V)...

2008-09-01T17:38:00.011+03:00

Despre tine... ştiu că aş vrea să ştiu mai multe...

Despre tine ştiu că aduci a "fata hippie"... ştiu că eşti un pic mai timidă deşi nu arăţi asta... ştiu că eşti uşor de citit dacă stai să te uiţi atent.. ştiu că uneori ţi-e teamă de "lumea asta mare"... ştiu că ai un nume predestinat... ştiu că ai o frumuseţe naturală pe care toate fetele o invidiază şi de care toţi băieţii se îndrăgostesc... (chiar semeni cu Marlyn Monroe) ştiu că eşti o fata cu principii... ştiu că îţi place natura şi muntele... ştiu că te strâmbi atunci când spui cuvântul chic... ştiu că îţi place muzică bună şi tu nu te-ai cataloga drept rockeriţă chiar dacă restul asta face... ştiu că ţie, cel mai puţin pe lumea asta, ar trebui să-ţi pese de părerea celor din jur, dar îţi pasă... ştiu că noi două semănăn ceva mai mult... ştiu că adori să râzi deşi nu îţi place râsul tău... ştiu că îţi adori sora şi ai face orice pentru ea... ştiu că şi ţie ţi se potriveşte iarna... ştiu că eşti exact cu un an mai mare ca mine... îţi plac lucrurile cool şi home-made...

Pe tine te văd dansând profesionist... te văd jucând piese de teatru... te văd urcând muntele... te văd luând cârma planorului.. te văd un mic lider... pe tine te văd tristă... dar niciodată arătându-ţi tristeţea... te văd privind de pe culmea munteleui... te văd schiind... te văd încercând tot mai tare să rezolvi o problemă la fizică... te văd stresată... te văd punându-ţi agrafa în păr înainte de a ajunge acasă.... te văd cu jacheta de schi, o eşarfă colorată, bocanci, şi părul tău mirifc, marca distinctivă a personalităţii tale... pe tine te văd cu un tip cu dreaduri (ca cel din videoclipul Gabriellei Climi despre care vorbeam pe aici)... te văd încercând să-i faci pe ceilalţi să înveţe... te văd implicată în proiecte ecologice... te văd meteorolog în Alaska...

Despre tine (IV)...

2008-09-01T16:14:00.014+03:00

Despre tine... ştiu ce ştiu...

Despre tine ştiu că reprezinţi "fata urbană" în totalitatea ei... ştiu că te admir... ştiu că îţi admir stilul de a te îmbrăca, mereu dăaguţ, la modă, dar şi cu marca ta aparte... despre tine ştiu că nu ai de ales decât să te simţi bine în pielea ta... despre tine ştiu că îţi place sa fi nebună... despre tine ştiu ca ţipi la concerte, dar în acelaşi timp te străduieşti să fi dulce... despre tine ştiu că ai un zâmbet de milioane... ştiu că ţi se potriveşte iarna în Sibiu, şi când mă gândesc la tine te văd într-un palton negru, cu o eşarfă colorată superb, făcând o faţă foarte simpatică şi având ceva drăguţ în păr (un moţ, că aşa eşti tu, cu moţ)... ştiu că îţi plac blonzii, ca şi mie, şi filmele bune (cui nu-i plac?)... îţi plac lucrurile cool şi punk şi in, dar şi toată arta şi toată cultura scornită de minţile umane... ştiu că eşti o combinaţie nemaiîntâlnită ca şi în prima poză: dornică de distracţie extremă dar şi foarte feminină... ştiu că personalitatea ta e mai tare ca Beatleşii şi mai de neoprit decât the Rolling Stones...

Pe tine te văd printre fulgi de nea... te văd plimbându-te pe marginea unui lac... te văd visând lângă un copac... te văd pe o stradă pustie, cu un felinar obosit, mergând în ecourile paşilor tăi, noaptea, tot depărtându-te, poate întâlnind acel vampir să-i iei un interviu... te văd îngândurată... te văd zâmbind... te văd mergând pe muchia acoperişului unui bloc, deasupra oraşului, şi strigând un "woo-hoo"... te văd mereu înconjurată de prieteni... te văd atât de plină de energie... te văd scriind... te văd luptând cu valul... şi văd un punker super draguţ, cu freza în toate părţile, cu skateboardul în mână rupând o floare pentru tine...

Love, peace and happines :*

Despre tine (III)...

2008-09-01T14:25:00.017+03:00

Despre tine... mi-e teamă că nu ştiu tot ce aş putea...

Despre tine ştiu că eşti "fata romantică". Ştiu că îţi plac trandafirii roşii şi Baladă de Ciprian Porumbescu, chiar dacă nici tu nu o ştii... ştiu că ar fi trebuit să te naşti într-un tărâm al viselor... ştiu că ar fi trebuit să fi legănată în acorduri de vioară şi de pian... ştiu că iubeşti tenisul... şi luna... şi noaptea... ştiu că îţi place să te pierzi în muzică... ştiu că îţi plac misterele, lucrurile medievale, gotice, vintage şi lucrurile inteligente... ai o frumuseţe naturală şi o delicateţe de fluture... eşti ca o Ileana Cosanzeana... cu plete blonde şi ochi albaştri, firavă şi delicată, care îşi aşteaptă prinţul... ştiu că ţi se potriveşte toamna ... asta poate pentru că ai fost născută într-o zi de septembrie (apropo la mulţi ani!)...

Pe tine te văd adresând scrisori de dragoste... te văd într-o seară cu lună plină, într-o lumină diafană, uitându-te pe geam... pierzându-te în zare... şi în muzică... şi în amintiri... pe tine te văd un nou Sherlock Holmes (mai frumos desigur) ... te văd zbenguindu-te... te văd spunându-i în mod diplomatic unui bărbat considerabil mai înalt şi cu aspiraţii de politician, ca este prost şi îl vei demite din funcţie :))... pe tine te văd într-o zi de septembrie cu frunze căzătoare, de braţ cu un student chipeş...

Acum ştii şi tu cine eşti. ;)

Gabriella Cilmi

2008-09-01T13:07:00.002+03:00

Gabriella Cilmi este o australiancă de doar 16-17 ani, născută pe 10 octombrie în 1991 (același an cu noi!!!) și probabil ați recunoscut imagini din videoclipul piesei "Sweet about me" până acum (Dacă nu l-ați văzut uitați linkul pentru tub). Melodia mi-a plăcut din prima, iar vocea și modul în care cânta m-au făcut să mă gândesc imediat la Amy Whitehouse. Are o voce foarte matură și e de admirat, dacă acum face senzație, ce va face peste cațiva ani?

Și acum dilema mea: cine e tipul din videoclip care cântă la violoncel? Știu că Iri deja salivează... Defapt are o trupă profesionistă în spate, dar cine sunt? În afara de câteva poze de la concerte nu am putut găsi decât numele lor înșirate în arhiva casei de discuri. Iar acest blond mirific, care are un beat atât de cool nu cred că are obiceiul să cânte la violoncel, fiind că în emisiunea "The morning show" și la concete cântă la chitară electrică. Enigma rămâne... cine e ???

Despre tine (II)...

2008-08-31T20:47:00.003+03:00

Nu are nici o importanţă ordinea... vă spun de pe acum:P

Despre tine... cred că ştiu prea multe...

Ştiu că prin definiţie eşti "Born to be wild"... ştiu că atunci când nu-ţi convine ceva te tolăneşti ca o pisică sau torci... ştii tu... ştiu ca ai iubit-o pe Sara la fel de mult ca mine... ştiu ca pozele alb-negru ţi se par interesante... ştiu că sufletul tău ar avea forma unui cal dacă l-am putea vedea... ştiu că adori muntele... şi marea... şi natura în toată splendoarea ei... ştiu că iubeşti verdele... Tu eşti definiţia perfectă a rebelei... a punkeriţei/rockeriţei/metalistei/whatever... îţi plac sporturile extreme... lucruri magnifice ies din mâinile tale... îţi plac bicicletele şi desenele japoneze...

Pe tine te văd alergând pe mare cu un iubit la fel de nebun ca şi tine... pe tine te văd serioasă... dar te văd şi râzând... îmbrăţişând... te văd desenând... te văd scriind cu o pana pe un pergament... pe tine te văd descoperind piramide... te văd pierdută în gânduri şi în neguri... te văd nervoasă pe matematică... te văd scriind poveşti cu libelule... te văd trăind într-un tărâm de poveste... pe tine te văd nascută undeva în mijlocul pieilor roşii... te văd alergând liberă...

Eros Ramazzotti

2008-08-31T18:34:00.003+03:00

Acum ascult la radio o melodie veche. Îmi plac melodiile vechi... sunt pentru urechile mele ceea ce sunt nişte fotografii alb-negru pentru ochii mei. "Fuego en el fuego" se aude şi îmi dau seama ce voce senzuală poate să aibă omul ăsta! cu chitara lui şi cu melodiile sale romantice a rămas înca un sex-simbol după atâţia ani... Ăsta da bărbat! uita-ţi-vă şi voi!

Irezistibil! Corpul - de zeu grec. Numele - predestinat (al zeului iubirii). Muzica - divină. Are ceva în misterioasa privire ce aduce a demon dar şi a înger. Prin definiţie un semi-zeu dorit de orice fată.

Nu vreau să mă gândesc la ce personalitate minunată are... pare să emane energie în fiecare fotografie... e atât de viu... pur şi simplu mă doare să mă gândesc la aşa o fiinţa...

Aşă că o să mă opresc.

(Raluca e în perfectă rezonanță cu tot ce apare mai sus)

Despre tine (I)...

2008-08-31T18:22:00.006+03:00

Despre tine... ştiu mai multe decât crezi...

Ştiu că eşti probabil singura persoană de pe glob incapabilă să facă cu ochiul. Despre tine ştiu că eşti întruchiparea perfectă, dar perfectă, a adolescentei de azi... un amalgam de dulceaţă şi nebunie, spontaneitate şi feminitate, inteligenţă şi talent, angelism dar şi curaj, mult curaj... Ai curajul de a fi ceea ce eşti deşi uneori ţi-e teamă... Te preocupă esteticul în toate formele sale, deşi camera ta este cea mai puţin ordonată din câte camere am văzut ;))... ştiu ca adori serialul The OC şi încep să văd de ce... ştiu că probabil te-ai simţi cel mai bine într-o metropolă a modei, cum e New York-ul sau Parisul... ştiu că într-o zi vei fi o femeie de succes... ştiu că scrii poezii moderne reuşite şi că verbele tale favorite sunt ca şi ale noastre, a tuturor (ştii tu cine) "a visa" şi "a iubi"... ştiu că te hranesti din vise ce se strâng în piruete şi te simţi aşa uşoară că nu mai trebuie să mănânci zile în şir... ştiu că uneori te saturi de lume şi de moaca ta, dar gaseşti imediat ceva interesant de făcut şi uiţi de asta... ştiu că veselia şi vara sunt cuvintele care te definesc cel mai bine... ştiu că uneori ţi-e dor de ceainăria aceea de basm de lângă şcoala noastră... ştiu că vrei să ai 500 de perechi pe pantofi...

Pe tine te văd într-un tren... ce merge departe... fugind de lume... te văd scriind... te văd cu un farmec franţuzesc... te văd editor la Vogue... te văd făcând piruete... te văd dansând, pierdută în dans... te văd petrecând cu fetele... te văd bând Pina Colada (non-alcoolică)... te văd fugind cu iubitul, un actor celebru, tânăr şi frumos, în Las Vegas... te văd iubind marea... te văd sofisticată... te văd pe şezlong, lenevind lângă piscină, cu o revistă în mână... te văd jucând tenis... pe tine te văd făcând moace !! :P

Cred că.. ai ghicit... de fapt ar fi trebuit să te recunoşti din poze.

Discutii filozofice... pe mess...

2008-08-31T18:19:00.001+03:00

Ale: hey! hello! :*
Ale: cf?
Naty: imi trimite roxi poze in sfarsit
Naty: :))
Ale: stii? mi-am dat seama ca atunci cand oamenii spun ce faci se asteapta sa le povestesti ce ai mai facut sau ce ai pe cap sau pur si simplu sa le spui "bine" pentru ca sa-si dea seama in ce stare de spirit esti ;)
Ale: :)
Ale: :))
Ale: tu erai bine pana te-am plictisit eu si mai tare...
Ale: :))
Naty: asa aiureli vb
Ale: stiu...da zi ca n-am dreptate?
Naty: nu ai. vb zic ce faci doar pt ca nu au altceva de zis
Ale: cata lipsa de imaginatie din partea u 8-|
Ale: hey pot sa-ti spun ceva?
Naty: da
Naty: da repede k tre sa plec intr-un minut
Ale: cred ca intr-o zi o sa-ti scriu o scrisoare... si intr-o zi... o sa-mi pun secretara sau asistenta sa afle unde esti si ce ai mai facut... cred ca intr-o zi o sa-mi fie foarte dor de tine... cred ca intr-o zi o sa-ti dia si u seama ca tin foarte mult la tine dar nu vreau sa te sufoc cu asta... de obicei imi aduc aminte numai lucruri despre tine care-mi aduc un zambet sincer pe buze si cateodat petrec ore in sir rozandu-mi unghiile gandidu-ma nu cum sa-ti rezolv problemele pe care probabil nu le ai, dar pe care imaginatia mea nu foarte sanatoasa le-a creat la un gest perfect plauzibil de-al tau ...
Ale: dar acum vroiam sa-ti spun ca ... nu stiu
Ale: imi place sa fim prietene
Naty: eu tot timpul imi amintesc cum radeam anul trecut cam pe vremea jos la tine in camera
Naty: =))
Ale: =))
Ale: aa....da
Ale: =))
Naty: :P
Naty: no, tre sa plec, ma duc la zsuzsi sa ne uitam la lost:D
Naty: mai vb
Ale: ok :-h >:D<
Naty: :-h