Love story - Taylor Swift

Mai ţineţi minte cum se termină "Romeo şi Julieta"? Desigur... Julieta stă în turn şi suspină după Romeo, care apare printre mătasea de grâu mângâiată de apus. Julieta aleargă înspre el, ridincându-şi rochia diafană cu pumnii suavi. Romeo o cuprinde, iar ea îi mângâie obrazul catifelat pentru a-l simţi încă o dată mai aproape de ea. Frunţile lor se sprijină una de alta, ascunzându-le zâmbetele fragile şi eşuând să împiedice un sărut frugal... urmat de altul... mai lung...

Aşa se termină "Romeo şi Julieta", doar ca Shakespeare a uitat să schimbe finalul...

Chiloţi şi cordeluţe - ce au în comun?

Chair mă gândeam când va veni şi vremea asta... Nu mă gândeam ca va fi azi... Faptul e că există o tendinţă de a diminua cantitatea de material folosită pentru a produce l
enjerie, priviţi aceasta prezentare cronologică:

Acum, dacă vă întrebaţi, s-au inventant chiloţii cordeluţă (atenţie imagini şocante); de fapt termenul corect e bikini cordeluţa sau simplu... cordeluţă!!! Cum să ieşi cu aşa ceva pe plajă? E doar o scuză să nu mergi la nudişti!! Abia aştept să văd ce va fi în 2020... aşa după o sută de ani... Mă rog... normal că sunt ridicoli! Unii au găsit de cuviinţă să şi-i pună pe cap...

Şi întrebare lângă titlul unui aşa zis articol: "Ţi se par sexy?" ... Nu ştiu cum să-i zic ori ăştia ori Playboy tot aia e... porno sunt... dar sexy? nu.

Au totuşi un rost cordeluţele astea: să nu te bronzezi cu dungi...
E de apreciat şi designul minimalist... newsflash: minimalsmul nu mai e! Gata! Hooooo! Se aplică NUMAI în arte vizuale şi muzică!!! Ce urmează? Stilul abstract? vorba lu Mateş : "Aaaia da!".

Şi dacă tot vorbim azi de chiloţi: Cătălin Botezatu, nou faimos inventator român scoate pe piaţă chiloţii cu push-up pentru bărbaţi, care măresc şi ridică cu ajutorul buretelui :

Eu nu ştiu dacă ii va cumpara cineva (vre-un cocalar... parcă văd poză de hi5: coca în chiloţi cu push-up şi piţi cu cordeluţa pe cap pentru că nu şi-a dat seama cum se pune :-j)...
Între timp eu aştept... şi mă tot gândesc când s-o deştepta lumea asta? să apară şi cordeluţe pentru bărbaţi!

Până atunci nu pot decât să mă crucesc şi să închin paharul de cianură: "Pentru un an plin de vedete porno... cu idei!"

A Human Being

I think of a human being as an empty piece of paper, in the beginning. A fresh, sharped-edged, firm piece of paper. And all the persons who you come in contact with can write something on that piece of paper. They can choose to write about anything, about the clear blue sky that they've recently seen, advice, complains or any other things that passes through their minds... any little thing. And whatever they write will be written in pen and can not be erased; of course some of the writing will be bigger, and other smaller, some of it will be written firmly and other lightly, some of the writing may wash down in time and some of it may remain there for ever, it depends on the writer as well as on the piece of paper.

And when you are old you will see what sort of book the plain piece of paper has become. It will be a hard-cover, yellowish-paged journal, lacking parts of the story, ending abruptly, presenting romances and dramas in certain chapters, dullness in others, building characters that you have come to admire or on the contrary, antagonize. Upon reading through the pages you will find flows of written images that you may have forgotten and can't remember why or how.

What sort of book do you want to be?... What will be remembered of you?

And when another sees you, he may not be able to read all that has be written upon you, but he will, in a glance, see through every word that others have scribbled; he will see the effects... he will see the person you are and consequently the things that made you who you are...

So... be careful what you engrave in others' pages...

There is one person...

Just imagine yourself on an ordinary, busy day... Walking on the street with a pile of papers in one hand, the reeking coffee in the other hand and the cell phone angrily pressed upon your ear and shoulder... stopping at a zebra red light, shouting at the person on the other end of the phone and simply not realizing why others can't make and effort for things to be right...

... thinking about what you'll have for breakfast, weather or not you left the water running or if you'll have enough money...

But there is one person, one single person in this whole wide world... and if that person happens to walk pass you, everything stops. Everything. There are no more thoughts running through your mind... the hot coffee can be spilled over your hand and brand new coat, the person you are talking to may scream and then hang up, the papers you are holding can be spread all over the sidewalk, even if the light turns green, if that one person walks by you, everything stops.

It is as if your power source turns off and you recognize perfection in front of you. It is the one person that you have never seen before and you know you are bound to admire it for as long as it shall live. No, you do not know weather you can have it or not but you'll know you are bound to admire everything about it.

There is one person that can make time stop around you... There is one person that can trap you in a second...

Despre tine (VII) ...

Despre tine ştiu mai multe decât ar trebui...

Despre tine… ştiu că ai nişte ochi adânci, albaştri, limpezi... Ştiu că ai o singură dorinţă: Să îţi trăieşti viaţa! Ai totuşi nişte linii, mai drepte, mai curbate, de valori după care te ghidezi... Omul tău nu ar putea fi perfid, mincinos, laş sau neamuzant... ar trebui să fie doar... seducător. Ştiu că-ţi place să petreci cu toate simţurile, dar şi să îţi aminteşti a doua zi ce ai făcut. E un fapt că tot timpul comanzi cel mai bun cocktail! Ştiu că îţi place să dansezi pe muzica dată la maxim şi că îţi mişti buzele ciudat când faci asta, fredonând melodia... dar nu-ţi pasă! Ştiu că uneori singurul mod de a trece peste un lucru e să-ţi arunci mâinile în aer şi să zbieri: „Nu îmi pasă!”. Ai mereu nişte unghii perfect îngrijite care, pot spune, fac acum parte din şarmul tău. Când te concentrezi, ştiu că îţi dai mai ales şuviţa dreaptă după ureche şi te apleci peste caiet ca să vezi mai bine compuşii şi să nu ratezi niciun calcul. Ştiu că uneori ai vise ciudate despre care nu-ţi vine a crede că au apărut în subconştientul TĂU. Ştiu că frământările tale se concretizează câteodată în desene grafice... Mai ştiu că mereu învârţi banii aşa că probabil vei ajunge o femeie de afaceri plină de succes, undeva prin New York sau Paris...

Când mă gândesc la tine şi îmi aduc aminte de Grecia te văd înconjurată de turcoaz... pe malul mării, ieşind din perdele de voal albastru-verzui, alergând, într-un joc, mereu râzând, mereu veselă, spre marea albastră, sub cerul cu nori. Eşti un bulgăre de pasiune pentru viaţă - roşu - şi un abis de mister - albastru.

Vreau să-ţi mulţumesc pentru faptul că eşti o persoană în preajma căreia nu mă tem să gândesc cu voce tare...

Şi...

Rămâi te rog în clipa în care „Ai doar 18 ani!!!”

To see a World in a Grain of Sand

And Heaven in a Wild Flower,

Hold Infinity in the Palm of your Hand

And Eternity is an Hour.

George Gordon Byron

Mulţumesc Beyonce!

Mulţumesc Beyonce! m-ai făcut să râd cu lacrimi. Ştim că ai voce frumoasă şi de aceea până acum te-am lăsat să scapi cu versurile alea scârţăite (fără rimă, fără sens, fără mesaj dar... care sună bine... mai ales dacă areţi pielea), însă astea sunt prea de tot :"A diva is a female vesion of a hustler", iar dacă trebuie să-ţi spui în continuu "I'm a pretty girl" (ai probleme cu respectul de sine?) îmi pare sincer rău. Hai mă, dă-o la naiba, ce dreq de cântec e şi ăsta? Te-a cuprins melancolia de la cântecele acelea de rapperi când ai găsit o partitură veche cu "I'm a hustler" de la soţul tău, Jay-Z, şi Cassidy? sau poate de la cea a lui 50? în fine... Every day I'm husteling...

Ce mai e prin topuri ?

Leona Lewis - Run. Din primul moment în care am auzit melodia am rămas şocată la gândul că profanează o melodie atât de sacră. Nu spun că nu are o voce superbă, dar de ce să strici o melodie cu atâtea implicări emoţionale, adevărată poezie, doar că să faci o odă vocii tale şi eventual

să atragi şi alt tip de fani. În melodia ei Leona spune practic: "Uitaţi ce frumos pot să dantelez cu vocea mea nişte versuri", a scos muzica din momentele esenţiale, iar atunci când ajunge la versurile "Light up! Light up [...]" face ceva în genul: să trecem peste. Iar videoclipul este despre cât de trist este să fi o divă pe malul mării! Doamne! ... Mă întreb cât a plătit celor de la Snowpatrol pentru drepturile de autor. În vocea lui Gary Lightbody (care astudiat literutara engleză ! la Universitate!) se simte o amară tristeţe, iar atunci când spune "Light up!" tresari. "Run" şi "Chasing cars" au dat sunet vieţii mele şi nu e greu să vezi de ce. Leona are o voce frumoasă dar nu poate atinge nivelul

spiritual al melodiei. Nu e trist cum artişti, cu voci într-adevăr frumoase, dar care nu aduc nimic în plus muzicii prin melodiile lor, câştigă o căruţă de bani în timp ce adevăraţii artişti trăiesc de pe o zi pe alta? ... Dar aceasta se întâmplă de când

lumea, nu?

Am observat două melodii, ambele având în titlu cuvântul cheie "Somebody" una de la o trupă reletiv nouă, iar cealaltă de la nişte veterani. Senorii au prioritate deci să începem cu Nickelback - Gotta be somebody, noul lor single, care vorbeşte despre ceea ce ar trebui să ne intereseze pentru că, aşa cum au descoperit mulţi la vreme lor, este scopul nostru pe acest pământ, şi anume găsirea iubirii. Nu vreau să gravitez prea mult în jurul subiectului, ci vă invit să meditaţi şi voi la afirmaţia de mai sus şi la cea care urmează. Există momente în viaţă în care nu mai contează câtă fizică sau matematică ştii, cât de bine ştii să dansezi sau nu, ce maniere ai, cum eşti îmbrăcat sau chiar cum areţi. Băieţii au găsit doar modul prin care să arate ce părere au ei despre subiect, amintindu-şi să o facă în stilul lor.

Al doilea single e de la Kings of Leon - Use Somebody, care vorbesc despre experienţa propie aşa cum ştiu ei, prin muzică. Versurile lor mi se pare că le dau de gol imaturitatea, fiind rezervaţi în a face declaraţii pe faţă ci mai degrabă care se află în zona lor de siguranţă, spunând ceva de genul "Dragă, mi-ar prinde bine cineva ca tine... şi sper că o să observi pe cineva ca mine". Melodia este inocetă şi dulce în felul acela al bărbatului care nu este în stare să spună ce simte şi face doar apropouri. Kings of Leon este o familie de fapt, formată din trei fraţi şi verişorul lor, iar numele provine de la tatăl (unchiul) şi bunicul lor, ambii numiţi Leon. Şi-au lansat primul album în 2003, şi de atunci au mai lansat încă trei. Cu toate acestea mi se pare că acesta este primul single echilibrat şi comercial.

Katy Perry

Născută în 1984, Katy Perry are 24 de ani. Numele ei original era Katy (Katheryne) Hudson, sub care a lansat un album în 2001. Pentru că era prea aproape de „Kate Hudson” şi-a schimbat numele în Perry, după numele de fată al mamei. (Şi acesta are o istorie fiindcă mama ei a imigrat din Portugalia, numele ei original fiind Perreira).Cu toate acestea se pare că ultimul nume (Katy Perry) va rămâne şi probabil se va impune.

Cele două hituri care au făcut-o celebră sunt „Hot’n’Cold” şi “I kissed a girl”: ironic,

având în vedere că ambii părinţi sunt pastori şi a crescut ascultând cântări biblice. De fapt primulei album, intitulat “Katy Hudson” era în totalite “gospel” (biblic). Personalitatea ei e cu siguranţă explozivă şi copilăroasă. Probabil la asta s-au gândit şi organizatori MTV EMA (European Music Awards ) în noiembrie 2008 când au ales-o ca prezentatoare şi au creat un întreg spectacol pe tema “Katy Perry”.

Intrarea ei a fost neaşteptă, apărând pe scenă călare pe un ruj uriaş („chopstick”) într-un costum de jucător de fotbal american, înconjurată de majorete, câ

ntând desigur despre cum a sărutat o fată.

A mai răsărit dintr-un măr, cu o pălărie de vierme, s-a legănat pe o banană; a apărut pe cireşe, căpşuni şi alte fructe şi purtând o rochie cu un carusel care se rotea. În final, costumul ei, jumătaate fată, jumătate băiat (ambii cu tenişi albi care se potriveau de minune şi la rochiţa albă şi la costumul deranjat) cântând Hot&Cold a fost genială.

Îi apreciez originalitatea şi excentricismul, dar şi simţul modei (sau

al cui o îmbracă). Îmi place faptul că e senzuală, dar şi copilăroasă, niciodată serioasă şi are o frumuseţe aparte, mai rară prin reviste : ten alb şi păr de abanos; aduce a Linsday Lohan brunetă sau a Morticia, dar buclele acelea îmi amintesc şi de un personaj feminin din ani 50 – 60.

Definiţie a iubirii

Mi se pare că iubirea, dragostea sau cum vreţi să-i spuneţi este drogul oricărei fete... iar iubirea perfectă, ideală este drogul suprem, absolut: ... ... ... este un drog atât de puternic încât simpla lui imagine sau simplul gând la el te poate face dependentă.

Nu ştiu ce e iubirea adevărată, dar un concept a înflorit deja în mintea mea şi anume acela că aceasta implică ca tu să-i doreşti numai fericirea celui pe care-l iubeşti; atât, şi nu mai mult. Să te hrăneşti pur şi simplu din frumuseţea fericirii sale. Chiar dacă trebuie să lucrezi din umbră, să te ascunzi, să te străduieşti mult în van, fără ca nimeni să-ţi recunoască munca, asta să nu conteze pentru tine: reala ta pasiune să fie aceea de a face acea persoană fericită.
Frumuseţea şi fericirea: două forme de existenţă a materiei, dacă nu extrem de abstracte, cel puţin ameţitor de relative, definind (pentru mine) o formă şi mai ambiguă : iubirea. Pe lângă aceşti doi stâlpi majori prin care recunoşti dragostea, se întrepătrund sentimentul de înălţare, melancolia, tristeţea, suferinţa, romantismul, neliniştea, nerăbdarea... toate mărunţişurile ce te fac să simţi că trăieşti... şi dorul, da un cuvânt care există doar în limba română...

Sacrificiul suprem în dragoste nu e să-ţi dai viaţa pentru cineva ci să renunţi la el. Asta mi se pare că aduce cu sine cea mai multă suferinţă; să poţi să te desprinzi de el ca să fie fericit, nu să renunţi la tine, ci să renunţi la ceea ce îţi doreşti cel mai mult, adică la el, să îl laşi liber chiar dacă asta te va face să suferi enorm...

Visul unei nopţi de vară...

Ţin minte nopţile când stăteam în parc auzind în surdină bârfele unei prietene ce rodea seminţe, bea bere şi se credea o domnişoară finuţă şi subapreciată. Eu eram absorbită de magia stelelor ce, chiar ca într-un basm, erau întinse pe un abis negru, mărginit de frunze din corolele copacilor. Vântul bătea rece, iar eu stăteam îngrămădită cu genunchii traşi la piept şi îmi plăcea să visez că într-o seară de vară magnifică ca acesta, dacă nu chiar acum, vei veni şi mă vei îmbrăţişa ca să-mi ţi de cald şi vom putea sta doar contemplând la stele unul în braţele celuilalt...

Acum nu mai e vara, dar stelele tot ne aşteaptă....

Gânduri de noapte

Lumea asta nu stă să te aştepte, dar sincer, nici n-ar vrea. Fiecare merge în direcţia lui. Stai pe o bancă, noaptea, singur, şi strada e plină de felinare, dar cu toate astea goală… ca o cameră foarte frumoasă în care nu mai stă nimeni… şi stând pe bancă timpul se ondulează în jurul tău şi vezi venind două maşini în direcţii opuse, iar lumnia faruruilor lor se intersectează fix în faţa ta, ele trec una pe lângă alta în viteză, dar momentul în care se întrepătrund îţi rămâne întipărit în minte oprit de timp… Care mergea în direcţia bună ? Care nu? Înspre ce tot fugim? Şi chiar are rost?

Mai ştii când te întorceai singur acasă şi te gândeai: “am să mă aşez pe o bancă”. Dar apoi te răzgândeai, « de ce să mă aşez »? Aşează-te şi priveşte lumea cum aleargă spre nimic! De ce un te-ai aşezat niciodată?

Despartirea...

Povestea unei fete care iubeşte foarte mult un băiat…

Şi au avut o poveste frumoasă şi jucăuşă până acum. Chiar dacă ea nu insinuase ceva foarte serios pentru că el nu ar fi vrut asta, spera ca după aceea să reuşească să-i schimbe părerea. Credea că poate el se va îndrăgosti de ea... măcar puţin...

Visul oricărei fete de a reuşi să schimbe un bărbat... e destinat eşecului - ar fi trebuit să ştie... Totuşi nimeni nu-i poate lua speranţa unei femei... E parcă impregant de veacuri, de la chiar eroinele basmelor...

Momentul despărţirii soseşte, iar ea, iubindu-l cu adevărat şi din toată inima se abţine de la orice gest, ceea ce îi provoacă o suferinţă enormă, pentru că se gândeşte la ce l-ar face pe el fericit. Atât de mult îl iubeşte încât se poate gândi doar la ce e mai bine pentru el. Şi-apoi dacă el vrea să plece, nu va fi fericit lângă ea niciodată şi, deşi îi vine să zbiere şi să plângă în hohote, ca totul să pară în ordine, ca el să poată merge mai departe, îi spune zâmbind uşor trist:

- Dacă pleci, nu-i nimic… iar apoi îşi şopteşte sieşi… am să visez restul poveşti aşa cum s-ar fi întâmplat…