Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările

luni, 3 mai 2010

De Vama asta am să mă-ndragostestesc...









Am plecat de-acasă şi... n-am lăsat nimic pe masă. Cel mai de valoare lucru pe care l-am luat cu noi a fost voia bună şi un bloc de desen pe care am scris pe rând: Sighişoara, BV, BUC, C-ŢA, VAMĂ. Doar 3 fete cu autostopul şi trenul... Lumea s-a scandalizat, dar am ajuns în Vamă cu 20 de lei mai puţin, iar pe drumul înapoi am dat 0 lei!

Voiam cumva dintotdeauna să fac lucrul acesta pentru că mi se pare ceva reprezentativ României, dacă nu românilor, ceva ce trebuie păstrat în trezoreria de valori a ţării.
Acolo: nisip, mare albastră, soare puternic, oameni superbi, fum, vise, nepăsare, chitare, muzică delirantă. Cred că, dacă cineva s-ar fi gândit cum ar fi o zi de rai veridică... ar fi fost aceea... oameni faini, diferiţi, orice luat aşa cum e - fără modificări, care nu au nicio treabă, stau lungiţi la soare şi fumează (ce apucă) cu o bere rece ocazional şi marea în faţă, eventual şi ceva de-ale gurii.

Cel mai rău îmi pare acum că nu am surprins diversitatea și creativitatea artizanilor care și-au ănchiriat ori improvizat tarabe. Excursia asta m-a inspirat s-ai creez uneia dintre companioanele mele de calătorie o gentă din două discuri de platan, găurite cu bromașina și cusute cu ață roșie.
 
Când se lasă seară peste Vama Veche, terasele se umplu cu ajutorul brizei tot mai reci a mării - Marea noastră Neagră, și gloata se strânge la o înșiruire de concerte în care își sparge toată energia...
Distracţia și starea de spirit nu vine totuşi de la locul acela... vine de la oamenii care au ținut să-l facă să fie aşa. Dacă reușești să îți păstrezi atitudinea pozitivă, chair în ciuda cotidianului și să apreciezi ce ţi se întâmplă poate fi un 1 mai în vamă în fiecare zi!

duminică, 10 ianuarie 2010

Someday you will be loved




I once knew a girl with purple black eyes and ebony hair on her marble-white face. She smiled always brightly but I could see the sad violet hiding there. She would ask me meaningless things but I knew what she really said... I couldn't answer her...

I once knew a boy with short chestnut hair and the sweetest childish face... He would embrace me and then he would simply ignore me... I knew what he really meant... I couldn't pretend like I did not care...



She had stars in her head and knew them all by name... She would dance me around into anything... We had nights veiled in smoke, beer and chocolate cake as we watched over the lights of the city...
I would lie in his arms and watch him sleep... as a soap bubble breaks and water drops drip so I had to go and leave him alone... Cause we could not be as he was born later than me and he deserved someone to care for his own dreams and not live in another world...



One day she fled as I knew she would fly and only left this note...
You'll be loved like you never have known and the memoirs of me would seem more like bad dreams. Just a series of blurs... like I never occurred... Some day you will be loved! You may feel alone when you're falling asleep but I know your heart belongs to someone you've yet to meet...



Someday...



you will



be loved... *


*(Death cab for cutie - Someday you will be loved)

duminică, 27 decembrie 2009

I wish I was alone for Christmas

O casă plină de rude. Bunicul căruia îi cade proteza, mama te trimite în toate părţile dând vina pe tine pentru calamități când de fapt nici nu se întâmplase nimic şi râde apoi isterică, copiii plâng pentru că nu au primit ultimul super ninja care se transformă în crocodil, tata cântă îmbătat şi un verişor are o criză de râs intoxicat de fumul de ţigară. O atmosferă scârţâită în care cântecul următor domoleşte toate ca o ciocolată caldă. Aşa ai înţelege versurile "I wish I was alone for Chrismas"...


În relitate însă ele au fost înregistrate "I wish I was at home for Christmas". Nu-i nimic! Noi înţelegem ambele variante.

Crăciunul în esenţă nu e aşa. Crăciunul e făcut din miros. E un amestec de miros de brad împodobit cu globuri strălucitoare, miros de cadouri simple, ieftine şi pline de înţeles, miros de prăjituri făcute de mama, miros de zăpadă rasă de tata din faţa curţii şi un pic de esenţă de Crăciun... Vreau să aud din nou chitara şi acele glasuri puternice vestind venirea Mântuitorului... Vreau să vină din nou la colindat... Miros de bucurie... Pentru mine frumuseţea Crăciunului e bazată pe aceşti colinători cu o chitară... care nu vor vin deşi vinul a fost cumpărat ca să le fie aşezat la picioare şi nu vor prăjituri deşi ele au fost coapte după gustul lor şi nu s-au uitat la decoraţiuni deşi ele au fost alese ca să le înveselească mediul... Ei doar aduc Crăciunul adevărat, deşi noi îl pregătim...

Mulţumesc frumos de colindă!

luni, 23 februarie 2009

Love story - Taylor Swift



Mai ţineţi minte cum se termină "Romeo şi Julieta"? Desigur... Julieta stă în turn şi suspină după Romeo, care apare printre mătasea de grâu mângâiată de apus. Julieta aleargă înspre el, ridincându-şi rochia diafană cu pumnii suavi. Romeo o cuprinde, iar ea îi mângâie obrazul catifelat pentru a-l simţi încă o dată mai aproape de ea. Frunţile lor se sprijină una de alta, ascunzându-le zâmbetele fragile şi eşuând să împiedice un sărut frugal... urmat de altul... mai lung...
Aşa se termină "Romeo şi Julieta", doar ca Shakespeare a uitat să schimbe finalul...

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Mulţumesc Beyonce!

Mulţumesc Beyonce! m-ai făcut să râd cu lacrimi. Ştim că ai voce frumoasă şi de aceea până acum te-am lăsat să scapi cu versurile alea scârţăite (fără rimă, fără sens, fără mesaj dar... care sună bine... mai ales dacă areţi pielea), însă astea sunt prea de tot :"A diva is a female vesion of a hustler", iar dacă trebuie să-ţi spui în continuu "I'm a pretty girl" (ai probleme cu respectul de sine?) îmi pare sincer rău. Hai mă, dă-o la naiba, ce dreq de cântec e şi ăsta? Te-a cuprins melancolia de la cântecele acelea de rapperi când ai găsit o partitură veche cu "I'm a hustler" de la soţul tău, Jay-Z, şi Cassidy? sau poate de la cea a lui 50? în fine... Every day I'm husteling...

joi, 22 ianuarie 2009

Ce mai e prin topuri ?



Leona Lewis - Run. Din primul moment în care am auzit melodia am rămas şocată la gândul că profanează o melodie atât de sacră. Nu spun că nu are o voce superbă, dar de ce să strici o melodie cu atâtea implicări emoţionale, adevărată poezie, doar că să faci o odă vocii tale şi eventual
să atragi şi alt tip de fani. În melodia ei Leona spune practic: "Uitaţi ce frumos pot să dantelez cu vocea mea nişte versuri", a scos muzica din momentele esenţiale, iar atunci când ajunge la versurile "Light up! Light up [...]" face ceva în genul: să trecem peste. Iar videoclipul este despre cât de trist este să fi o divă pe malul mării! Doamne! ... Mă întreb cât a plătit celor de la Snowpatrol pentru drepturile de autor. În vocea lui Gary Lightbody (care astudiat literutara engleză ! la Universitate!) se simte o amară tristeţe, iar atunci când spune "Light up!" tresari. "Run" şi "Chasing cars" au dat sunet vieţii mele şi nu e greu să vezi de ce. Leona are o voce frumoasă dar nu poate atinge nivelul
spiritual al melodiei. Nu e trist cum artişti, cu voci într-adevăr frumoase, dar care nu aduc nimic în plus muzicii prin melodiile lor, câştigă o căruţă de bani în timp ce adevăraţii artişti trăiesc de pe o zi pe alta? ... Dar aceasta se întâmplă de când
lumea, nu?
Am observat două melodii, ambele având în titlu cuvântul cheie "Somebody" una de la o trupă reletiv nouă, iar cealaltă de la nişte veterani. Senorii au prioritate deci să începem cu Nickelback - Gotta be somebody, noul lor single, care vorbeşte despre ceea ce ar trebui să ne intereseze pentru că, aşa cum au descoperit mulţi la vreme lor, este scopul nostru pe acest pământ, şi anume găsirea iubirii. Nu vreau să gravitez prea mult în jurul subiectului, ci vă invit să meditaţi şi voi la afirmaţia de mai sus şi la cea care urmează. Există momente în viaţă în care nu mai contează câtă fizică sau matematică ştii, cât de bine ştii să dansezi sau nu, ce maniere ai, cum eşti îmbrăcat sau chiar cum areţi. Băieţii au găsit doar modul prin care să arate ce părere au ei despre subiect, amintindu-şi să o facă în stilul lor.

Al doilea single e de la Kings of Leon - Use Somebody, care vorbesc despre experienţa propie aşa cum ştiu ei, prin muzică. Versurile lor mi se pare că le dau de gol imaturitatea, fiind rezervaţi în a face declaraţii pe faţă ci mai degrabă care se află în zona lor de siguranţă, spunând ceva de genul "Dragă, mi-ar prinde bine cineva ca tine... şi sper că o să observi pe cineva ca mine". Melodia este inocetă şi dulce în felul acela al bărbatului care nu este în stare să spună ce simte şi face doar apropouri. Kings of Leon este o familie de fapt, formată din trei fraţi şi verişorul lor, iar numele provine de la tatăl (unchiul) şi bunicul lor, ambii numiţi Leon. Şi-au lansat primul album în 2003, şi de atunci au mai lansat încă trei. Cu toate acestea mi se pare că acesta este primul single echilibrat şi comercial.

duminică, 18 ianuarie 2009

Katy Perry





Născută în 1984, Katy Perry are 24 de ani. Numele ei original era Katy (Katheryne) Hudson, sub care a lansat un album în 2001. Pentru că era prea aproape de „Kate Hudson” şi-a schimbat numele în Perry, după numele de fată al mamei. (Şi acesta are o istorie fiindcă mama ei a imigrat din Portugalia, numele ei original fiind Perreira).Cu toate acestea se pare că ultimul nume (Katy Perry) va rămâne şi probabil se va impune.

Cele două hituri care au făcut-o celebră sunt „Hot’n’Cold” şi “I kissed a girl”: ironic,

având în vedere că ambii părinţi sunt pastori şi a crescut ascultând cântări biblice. De fapt primulei album, intitulat “Katy Hudson” era în totalite “gospel” (biblic). Personalitatea ei e cu siguranţă explozivă şi copilăroasă. Probabil la asta s-au gândit şi organizatori MTV EMA (European Music Awards ) în noiembrie 2008 când au ales-o ca prezentatoare şi au creat un întreg spectacol pe tema “Katy Perry”.

Intrarea ei a fost neaşteptă, apărând pe scenă călare pe un ruj uriaş („chopstick”) într-un costum de jucător de fotbal american, înconjurată de majorete, câ

ntând desigur despre cum a sărutat o fată.

A mai răsărit dintr-un măr, cu o pălărie de vierme, s-a legănat pe o banană; a apărut pe cireşe, căpşuni şi alte fructe şi purtând o rochie cu un carusel care se rotea. În final, costumul ei, jumătaate fată, jumătate băiat (ambii cu tenişi albi care se potriveau de minune şi la rochiţa albă şi la costumul deranjat) cântând Hot&Cold a fost genială.

Îi apreciez originalitatea şi excentricismul, dar şi simţul modei (sau

al cui o îmbracă). Îmi place faptul că e senzuală, dar şi copilăroasă, niciodată serioasă şi are o frumuseţe aparte, mai rară prin reviste : ten alb şi păr de abanos; aduce a Linsday Lohan brunetă sau a Morticia, dar buclele acelea îmi amintesc şi de un personaj feminin din ani 50 – 60.

luni, 1 septembrie 2008

Gabriella Cilmi






Gabriella Cilmi este o australiancă de doar 16-17 ani, născută pe 10 octombrie în 1991 (același an cu noi!!!) și probabil ați recunoscut imagini din videoclipul piesei "Sweet about me" până acum (Dacă nu l-ați văzut uitați linkul pentru tub). Melodia mi-a plăcut din prima, iar vocea și modul în care cânta m-au făcut să mă gândesc imediat la Amy Whitehouse. Are o voce foarte matură și e de admirat, dacă acum face senzație, ce va face peste cațiva ani?
Și acum dilema mea: cine e tipul din videoclip care cântă la violoncel? Știu că Iri deja salivează... Defapt are o trupă profesionistă în spate, dar cine sunt? În afara de câteva poze de la concerte nu am putut găsi decât numele lor înșirate în arhiva casei de discuri. Iar acest blond mirific, care are un beat atât de cool nu cred că are obiceiul să cânte la violoncel, fiind că în emisiunea "The morning show" și la concete cântă la chitară electrică. Enigma rămâne... cine e ???

duminică, 31 august 2008

Eros Ramazzotti


Acum ascult la radio o melodie veche. Îmi plac melodiile vechi... sunt pentru urechile mele ceea ce sunt nişte fotografii alb-negru pentru ochii mei. "Fuego en el fuego" se aude şi îmi dau seama ce voce senzuală poate să aibă omul ăsta! cu chitara lui şi cu melodiile sale romantice a rămas înca un sex-simbol după atâţia ani... Ăsta da bărbat! uita-ţi-vă şi voi!


Irezistibil! Corpul - de zeu grec. Numele - predestinat (al zeului iubirii). Muzica - divină. Are ceva în misterioasa privire ce aduce a demon dar şi a înger. Prin definiţie un semi-zeu dorit de orice fată.

Nu vreau să mă gândesc la ce personalitate minunată are... pare să emane energie în fiecare fotografie... e atât de viu... pur şi simplu mă doare să mă gândesc la aşa o fiinţa...
Aşă că o să mă opresc.

(Raluca e în perfectă rezonanță cu tot ce apare mai sus)