De Vama asta am să mă-ndragostestesc...

Am plecat de-acasă şi... n-am lăsat nimic pe masă. Cel mai de valoare lucru pe care l-am luat cu noi a fost voia bună şi un bloc de desen pe care am scris pe rând: Sighişoara, BV, BUC, C-ŢA, VAMĂ. Doar 3 fete cu autostopul şi trenul... Lumea s-a scandalizat, dar am ajuns în Vamă cu 20 de lei mai puţin, iar pe drumul înapoi am dat 0 lei!

Voiam cumva dintotdeauna să fac lucrul acesta pentru că mi se pare ceva reprezentativ României, dacă nu românilor, ceva ce trebuie păstrat în trezoreria de valori a ţării.

Acolo: nisip, mare albastră, soare puternic, oameni superbi, fum, vise, nepăsare, chitare, muzică delirantă. Cred că, dacă cineva s-ar fi gândit cum ar fi o zi de rai veridică... ar fi fost aceea... oameni faini, diferiţi, orice luat aşa cum e - fără modificări, care nu au nicio treabă, stau lungiţi la soare şi fumează (ce apucă) cu o bere rece ocazional şi marea în faţă, eventual şi ceva de-ale gurii.

Cel mai rău îmi pare acum că nu am surprins diversitatea și creativitatea artizanilor care și-au ănchiriat ori improvizat tarabe. Excursia asta m-a inspirat s-ai creez uneia dintre companioanele mele de calătorie o gentă din două discuri de platan, găurite cu bromașina și cusute cu ață roșie.
 
Când se lasă seară peste Vama Veche, terasele se umplu cu ajutorul brizei tot mai reci a mării - Marea noastră Neagră, și gloata se strânge la o înșiruire de concerte în care își sparge toată energia...

Distracţia și starea de spirit nu vine totuşi de la locul acela... vine de la oamenii care au ținut să-l facă să fie aşa. Dacă reușești să îți păstrezi atitudinea pozitivă, chair în ciuda cotidianului și să apreciezi ce ţi se întâmplă poate fi un 1 mai în vamă în fiecare zi!