Save me: Ce ar fi fost dacă?

sâmbătă, 27 iunie 2009

Ce ar fi fost dacă?

Ce-ar fi fost dacă sufletele noastre s-ar fi împletit şi ar fi fost legate doar de un fir de mătase roşie... Ar fi fost destul să le ţină împreună? Nu cred ... Nu ştiu! ... Nu m-am gândit. Ce-ar fi fost dacă n-aş fi fost speriată ca un pui de nurcă după furtună şi aş fi ştiut că sunt speriată? Ce-ar fi fost dacă totul nu ar fi durat doar un moment? Nu ar mai fi putut grava o amintire clară? Din ce se naşte un sentiment? Ce ar fi fost dacă aş fi ştiu asta? Ce-ar fi fost dacă aş fi ştiu ce voi simţi acum? Oare simt ceva? Trebuie să fie ceva... Şi visele... Da visele! Sunt mesaje ale subconştientului către tine sau sunt creaţii ale unei minţi haotice? Ce e real ce nu e? Ce ar fi fost dacă nu aş fi scris asta niciodată? Ar fi contat? Şi de ce-mi bat capul? Dacă nimic nu e real... timpul a trecut deja.

Îmi pare rău pentru tot.

Nu cred însă că aş schimba ceva.

Şi timpul, acest absurd şi absolut conducător al destinelor, începe mereu, începe şi-acum.

2 comentarii:

Laura12o5 spunea...: si chiar daca noi credem ca timpul este infinit, el nu este...; 27 iunie 2009 la 00:49
Melpomene spunea...: trecut, viitor. nu exista decat in mintea noastra. sunt dimensiuni pe care noi le cream (isn't the human mind amazing :P) pentru a defini timpul. singurul lucru care exista e prezentul si trebuie sa invatam sa il traim.; 28 iunie 2009 la 23:45

Trimiteți un comentariu

Citate favorite

"Începe să fie târziu în mine."
"Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării.(...)Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului."
(Iona - Marin Sorescu)
"A friend is a single soul dwelling in two bodies" (Aristotel)
"We must not expect happiness [...] it is not something we deserve."

"At the temple there is a poem called <> carved into the stone. It has three words, but the poet has scratched them out. You cannot read loss, only feel it."

(Memoirs of a Geisha)

Wonderful World

I was sitting on top of my house (the balcony) and could see everything on a ray of 2 or 3 kilometers and up to infinity in the night sky. The view, and the air... were surreal ! but still I was there to sustain them with a melancholic sigh.
Contemplating this illusion, I asked myself what makes me go at times? What is it that makes my wheels spin when everything is falling apart around me? Searching up, for the sketch of a God I never hoped will show up, the face of an ever optimistic friend of mine came to mind... He used to say "How can you not be sad, if a magnificent world is passing right by you?" Just the thought of that world, of this world should be reasons enough to live.
He was right. A slight smile appeared upon my face...
And I thought 7 times of 7 reasons why we should be happy ...
The World is....

Despre tine???

Daca cineva m-ar intreba : "Ti-e teama ca vei muri?", i-as spune "Nu. M-am gandit la asta si pana la urma tot o sa mor. Nu mi-e frica sa mor tanara pentru ca mai mult ma sperie gandul ca voi ajunge batrana si neputincioasa, si in fapt sufletul meu de om de cultura simte ca o sa moara tanar si fericit. Imaginea asta imi ofera intr-un fel liniste si impacare.". Curiosul ar tacea atunci din gura, surprins ca pot aborda atat de clama subiectul mortii mele, dar in fapt eu nu am facut decat sa ma mint, si drept urmare sa-l mint si pe el.
Daca intr-adevar as muri acum nu mi-ar parea rau ca nu am ajuns astronaut sau ca nu am luat un premiu Nobel, ca nimeni nu-si va mai aminti despre mine, ca nu am fost si eu o data la Hollywood sau ca nu am dat mana cu presedintele. Mi-ar parea rau ca nu am facut mai multe pentru unii oameni, pentru niste oameni care intr-adevar merita, pentru prietenele mele, caci despre ele vreau sa vorbesc. Sunt niste spirite ce refuza sa se dea batute, chiar daca fiecare zi apasa greu pe umerii lor, chiar daca uneori lumea toata pare impotriva lor, chiar daca Dumnezeu pare sa fi uitat de coltul de lume in care se afla, chiar daca toate planurile pe care si le-au construit in o viata par ca nu se vor realiza vreodata, ele nu se dau batute. In fiecare zi se straduie sa arate cat mai bine, sa munceasca si mai greu, sa realizeze lucruri si mai mari, si sa creada tot mai mult. Sa credea in ceea ce parintii, profesorii, prietenii, idolii si alti oameni care le pot influenta au mintit. Ele sunt cele care nu au auzit afurisitul care a indraznit sa spuna ca "Neverland nu exista!" si nici tot globul din spatele lui. Ele sunt cele care vor gasi Neverland-ul! Voua va inchin blogul meu! Voi sunteti persoanele care merita a fi admirate!