Spirala

Ador iubirile imposibile.

Ruperea aceea interioară...

Două direcţii opuse ce te trag cu atât mai tare cu cât te îndepărtezi de ele...

Te sfâşii, deci simţi...

Şi-apoi trăgând toată persoana ta ruptă după tine te târâi până în mijlocul spiralei şi descoperi o linişte la care nu sperai... un calm surd, o apă neagră şi lină în care ştii că se ascunde ceva... nici nu mai speri... apoi o clipă te gândeşti că poate... te-ai înşelat şi fix atunci o undă îţi spune: e doar o chestiune de timp.

Ce credeai că special pentru tine o să se oprească timpul şi ai să afli cum?

Nimeni n-a ştiut vreodată.

Toţi trec prin spirală şi unii ies... cel puţin aşa îmi place să cred, că există şi o cale înapoi...