Oamenii nu ştiu niciodată ce vor şi aceasta se datorează simplului fapt că aşa le e scris codul genetic. Paradoxal oamenii au nevoie să ştie ceea ce vor; de aceea se mint ei pe ei însăşi, unii pe alţii, în familie, între prieteni, dar mai ales pe ei însăşi; se mint de mai multe ori în aceaşi zi...
Nu are nimic dacă nu fac patul, doar stau singur în casă!... Dacă îi spun doar am să o supăr, aşa evit multă dramă... Dacă o să-mi aducă o floare am să-l iert! ... Nu, nu ştiam că e alergic la flori!... Profa e proastă! Mi-a dat 1,20! Nu aveam cum să ştiu! ... De fapt nu m-a iubit! Mă ¤¤¤ pe faţa lui! M-a folosit!... Eu niciodată nu am spus aşa ceva! ... Totul va fi bine ... Parcă am mai slăbit... O să mănanc doar o bucată de ciocolată... De mâine mă las de fumat!... Arăt altfel la costum...
Minciuni!
De ce nu pot avea oamenii ce vor? Pentru că îşi doresc lucruri atemporale : aripi, frumuseţe, un etern de iubire şi le înlocuiesc cu lucruri momentane, pe care le simt, le văd, le pot pipăi: avioane, tratamente faciale, fata aceea... Tu nu vrei să te faci pilot, de fapt tu vrei să zbori... Te-ai gândit vreodata aşa?... Nu trebuie să pleci de acasă, să te antrenezi, să nu te mai faci doctor... trebuie să iei o parapantă în mână sau să fi pilot amator... Trăieşti o dramă inexistentă care persistă doar în mintea ta... Şi de fapt tu nu vrei să te faci doctor, vrei să salvezi oameni... Nu vrei să rămâi acasă... vrei să îţi vezi familia zilnic... De ce denaturezi adevărul? Minţi!
Cele mai multe alegeri pe care le faci sunt pentru că acuzi lumea că nu oferă alte soluţii... şi ăsta e un neadevăr... Ştii ce e bine şi ce e rău în străfundul tău... poţi să te întrebi chiar acum care e soluţia bună? şi totuşi ai să vezi că poate nu ai ales binele... De ce e aşa greu? ... Pentru că are o frumuseţe înlăcrimată...
Restaurant de lux - pereţi înoroiaţi; colier de perle - brăţară împletită; şampanie - o bere la cutie; caviar - napolitane de anul trecut; rochia roşie - o bluză nouă;
De ce trebuie să creăm obiecte? Fără ele nu putem fi fericiţi. Am citit poveşti de dragoste pline de lux. Dar acelea cu copii orfani? Nici una nu e povestea noastră... De ce nu suntem speciali în niciun fel? Povestea noastră nu e niciodată una extraordinară... Ca mine sunt cu miile... De ce aş schimba EU ceva?
O poveste extraordinară începe cu un om extraordinar, circumstanţele vor veni pe parcurs, iar poveştile eterne nu au avut niciodată precedent aşa că ai o şansă cât de cât bună să produci o poveste interesantă.
Lucrurile cu adevărat frumoase sunt frumoase şi prin faptul că le poate avea oricine... Sunt simple.
marea, cerul, o zi de mai, un zâmbet, o mulţumire, un prieten fericit, o coincidenţă stranie, ceva diferit...
Un comentariu:
ba da.. eu cred ca si povestea noastra este una extraordinara.. si nu exista persoane extraordinare de la inceput... cu totii ne nastem cu aceleasi sanse egale, si este la alegerea noastra ce vom deveni. putem fi cu totii extraordinari.
Trimiteți un comentariu