Ce este omul dacă nu suma preferinţelor, experienţelor, simpatiilor sale şi a impresiilor pe care le-a lăsat asupra celor ce l-au cunoscut? Cum îi poţi cunoaşte sufletul, gândurile, trăirile judecându-l numai după fapte, înlăturate din context?
Pentru a-l putea înţelege trebuie să-l vezi în întregime, din interior.
Despre tine... ştiu mai puţin decât ar trebui...
Despre tine ştiu eşti un întreg tărâm fermecat învelit în cochilia unui om modest... Ştiu că eşti un amalgam de contradicţii frumoase: sensibilitate şi forţă, maniera graţioasă şi clasică contrastând gusturile moderne (în special pentru maşini); chipul copilăros ornat cu un zâmbet mărunt te trădează şi ochii căprui exsudează a încăpăţânare, iar mintea... pendulează elegantă între ştiinţă şi imaginaţie, rigoare şi diafanitate, determinare şi candoare... reuşind să-şi găsească echilibrul într-o lume însăşi haotică.
Ştiu că şi lumea ta e construită din cuvinte - uneori, mici reflexii ale unei limbi impregnate în toate fiinţele, matematice, alteori cărămizi ale expresiei inefabilului.
Pe tine te văd pe malul unei mări întunecate, la apus, întrebând parcă vântul "Spune-mi, dacă te-aş prinde într-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa c-ai şchiopăta puţin după aceea de frică să nu-mi striveşti sărutul?"... Te văd desenând floricele în caietele Dariei... Te văd îmbufnată ca un pinguin... Te văd rătăcind într-o poezie bacoviană, căutând lumina...
Ştiu că preferi să te bucuri de lucrurile simple: O sticlă de cola şi o ciocolată Schogetten te vor face exuberantă, iar dorinţa de a nu rata nicio invenţie gastronomică te va face să guşti chiar şi pizza cu spanac... Ştiu că credinţa şi speranţa unui scop mai mare decât tine însuţi te-au purtat peste multe... Ştiu că adori muzica şi uneori dragostea pentru câte o melodie abundă atât de tare încât încerci să o fredonezi... Ştiu că îţi insufli doar să fi matură şi responsabilă, dar reuşeşti să ne fi un model... Ştiu că la tine somnul este sacru şi dulce... Ştiu că preferi să îţi declari ţeluri mai rezervate, pentru a radia de bucurie dacă ai parte de succesele la care visai, decât să îţi impui dorinţele maxime şi să existe posibilitatea unei dezamăgiri, cât de mici...
Ştiu că pretinzi un gol imens între teorie şi practică, între aspiraţii şi realitatea simţurilor... Ştiu că ai un motan gras şi leneş, dar cu toate astea ţi la el... Ştiu că eşti cel mai recunoscătoare pentru o greşeală - cea care te-a făcut în clasa a 7-a să nu te califici la olimpiada naţională de matematică şi să descoperi fizica... Ştiu că te-a fermecat irevocabil Stănescu... Ştiu că experienţa şi rememorările îţi sunt acum mai preţioase decât toate medaliile şi diplomele din birou... Ştiu că îţi plac lucrurile fine... Ştiu că nu te intimidează nimic şi te vei da bătută numai după ce conştiinţa ta este de acord că ai depus toate eforturile posibile...
Şi astfel, deşi decojită o mare parte a foilor personalităţii tale tot nu poate fi distins pistilul... Şi mi-e că nu vom ştii niciodată ce te face aşa cum eşti.
