luni, 23 februarie 2009

Love story - Taylor Swift



Mai ţineţi minte cum se termină "Romeo şi Julieta"? Desigur... Julieta stă în turn şi suspină după Romeo, care apare printre mătasea de grâu mângâiată de apus. Julieta aleargă înspre el, ridincându-şi rochia diafană cu pumnii suavi. Romeo o cuprinde, iar ea îi mângâie obrazul catifelat pentru a-l simţi încă o dată mai aproape de ea. Frunţile lor se sprijină una de alta, ascunzându-le zâmbetele fragile şi eşuând să împiedice un sărut frugal... urmat de altul... mai lung...
Aşa se termină "Romeo şi Julieta", doar ca Shakespeare a uitat să schimbe finalul...

sâmbătă, 21 februarie 2009

Chiloţi şi cordeluţe - ce au în comun?


Chair mă gândeam când va veni şi vremea asta... Nu mă gândeam ca va fi azi... Faptul e că există o tendinţă de a diminua cantitatea de material folosită pentru a produce l
enjerie, priviţi aceasta prezentare cronologică:


Acum, dacă vă întrebaţi, s-au inventant chiloţii cordeluţă (atenţie imagini şocante); de fapt termenul corect e bikini cordeluţa sau simplu... cordeluţă!!! Cum să ieşi cu aşa ceva pe plajă? E doar o scuză să nu mergi la nudişti!! Abia aştept să văd ce va fi în 2020... aşa după o sută de ani... Mă rog... normal că sunt ridicoli! Unii au găsit de cuviinţă să şi-i pună pe cap...

Şi întrebare lângă titlul unui aşa zis articol: "Ţi se par sexy?" ... Nu ştiu cum să-i zic ori ăştia ori Playboy tot aia e... porno sunt... dar sexy? nu.

Au totuşi un rost cordeluţele astea: să nu te bronzezi cu dungi...
E de apreciat şi designul minimalist... newsflash: minimalsmul nu mai e! Gata! Hooooo! Se aplică NUMAI în arte vizuale şi muzică!!! Ce urmează? Stilul abstract? vorba lu Mateş : "Aaaia da!".

Şi dacă tot vorbim azi de chiloţi: Cătălin Botezatu, nou faimos inventator român scoate pe piaţă chiloţii cu push-up pentru bărbaţi, care măresc şi ridică cu ajutorul buretelui :


Eu nu ştiu dacă ii va cumpara cineva (vre-un cocalar... parcă văd poză de hi5: coca în chiloţi cu push-up şi piţi cu cordeluţa pe cap pentru că nu şi-a dat seama cum se pune :-j)...
Între timp eu aştept... şi mă tot gândesc când s-o deştepta lumea asta? să apară şi cordeluţe pentru bărbaţi!

Până atunci nu pot decât să mă crucesc şi să închin paharul de cianură: "Pentru un an plin de vedete porno... cu idei!"

joi, 19 februarie 2009

A Human Being


I think of a human being as an empty piece of paper, in the beginning. A fresh, sharped-edged, firm piece of paper. And all the persons who you come in contact with can write something on that piece of paper. They can choose to write about anything, about the clear blue sky that they've recently seen, advice, complains or any other things that passes through their minds... any little thing. And whatever they write will be written in pen and can not be erased; of course some of the writing will be bigger, and other smaller, some of it will be written firmly and other lightly, some of the writing may wash down in time and some of it may remain there for ever, it depends on the writer as well as on the piece of paper.

And when you are old you will see what sort of book the plain piece of paper has become. It will be a hard-cover, yellowish-paged journal, lacking parts of the story, ending abruptly, presenting romances and dramas in certain chapters, dullness in others, building characters that you have come to admire or on the contrary, antagonize. Upon reading through the pages you will find flows of written images that you may have forgotten and can't remember why or how.

What sort of book do you want to be?... What will be remembered of you?

And when another sees you, he may not be able to read all that has be written upon you, but he will, in a glance, see through every word that others have scribbled; he will see the effects... he will see the person you are and consequently the things that made you who you are...

So... be careful what you engrave in others' pages...

marți, 17 februarie 2009

There is one person...


Just imagine yourself on an ordinary, busy day... Walking on the street with a pile of papers in one hand, the reeking coffee in the other hand and the cell phone angrily pressed upon your ear and shoulder... stopping at a zebra red light, shouting at the person on the other end of the phone and simply not realizing why others can't make and effort for things to be right...
... thinking about what you'll have for breakfast, weather or not you left the water running or if you'll have enough money...
But there is one person, one single person in this whole wide world... and if that person happens to walk pass you, everything stops. Everything. There are no more thoughts running through your mind... the hot coffee can be spilled over your hand and brand new coat, the person you are talking to may scream and then hang up, the papers you are holding can be spread all over the sidewalk, even if the light turns green, if that one person walks by you, everything stops.
It is as if your power source turns off and you recognize perfection in front of you. It is the one person that you have never seen before and you know you are bound to admire it for as long as it shall live. No, you do not know weather you can have it or not but you'll know you are bound to admire everything about it.

There is one person that can make time stop around you... There is one person that can trap you in a second...

vineri, 13 februarie 2009

Despre tine (VII) ...

Despre tine ştiu mai multe decât ar trebui...


Despre tine… ştiu că ai nişte ochi adânci, albaştri, limpezi... Ştiu că ai o singură dorinţă: Să îţi trăieşti viaţa! Ai totuşi nişte linii, mai drepte, mai curbate, de valori după care te ghidezi... Omul tău nu ar putea fi perfid, mincinos, laş sau neamuzant... ar trebui să fie doar... seducător. Ştiu că-ţi place să petreci cu toate simţurile, dar şi să îţi aminteşti a doua zi ce ai făcut. E un fapt că tot timpul comanzi cel mai bun cocktail! Ştiu că îţi place să dansezi pe muzica dată la maxim şi că îţi mişti buzele ciudat când faci asta, fredonând melodia... dar nu-ţi pasă! Ştiu că uneori singurul mod de a trece peste un lucru e să-ţi arunci mâinile în aer şi să zbieri: „Nu îmi pasă!”. Ai mereu nişte unghii perfect îngrijite care, pot spune, fac acum parte din şarmul tău. Când te concentrezi, ştiu că îţi dai mai ales şuviţa dreaptă după ureche şi te apleci peste caiet ca să vezi mai bine compuşii şi să nu ratezi niciun calcul. Ştiu că uneori ai vise ciudate despre care nu-ţi vine a crede că au apărut în subconştientul TĂU. Ştiu că frământările tale se concretizează câteodată în desene grafice... Mai ştiu că mereu învârţi banii aşa că probabil vei ajunge o femeie de afaceri plină de succes, undeva prin New York sau Paris...

Când mă gândesc la tine şi îmi aduc aminte de Grecia te văd înconjurată de turcoaz... pe malul mării, ieşind din perdele de voal albastru-verzui, alergând, într-un joc, mereu râzând, mereu veselă, spre marea albastră, sub cerul cu nori. Eşti un bulgăre de pasiune pentru viaţă - roşu - şi un abis de mister - albastru.

Vreau să-ţi mulţumesc pentru faptul că eşti o persoană în preajma căreia nu mă tem să gândesc cu voce tare...

Şi...

Rămâi te rog în clipa în care „Ai doar 18 ani!!!”



To see a World in a Grain of Sand

And Heaven in a Wild Flower,

Hold Infinity in the Palm of your Hand

And Eternity is an Hour.

George Gordon Byron