luni, 2 februarie 2015

Imaginația



Imaginaţia mea e plină de lucruri minunate care nu există pe lumea asta dar care mă umplu de câte un sentiment ce efuzează. Deşi din punct de vedere fizic nimic nu s-a schimbat la mine, corpul meu doreşte să se exprime: să îmbrăţişeze pe cineva, să râdă, să facă piruete... Ceilalţi nu pot vedea aceaşi minune în faţa căreia mă închin cu admiraţie – fac apel la nebunie. Lumea aceea minunată vrea să iasă dar se izbeşte în continuu de feţe posomorâte. De blocuri a mai încercat să treacă şi a reuşit, peste şosele la fel, dar peste feţele posomorâte niciodată. Un lucru special care îl are imaginaţia este că încă nu renunţă. Lumea aceea e prea frumoasă ca alţii să nu o ştie.

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Ochi căprui

Ce-i aşa frumos la ochii tăi căprui?..

Nu apuc să mă întreb niciodată asta pentru că privirea ta îmi prinde respiraţia din gât şi o strânge. Îmi grăbeşte ritmul inimii şi mă încordează la maxim, deşi e calmă... atât de calmă şi adâncă - cât marea străvezie, ce-ascunde-n adâncuri minuni. Minuni pe care le simţi, și vrei să le vezi, dar nu poți. Tot ce poți vedea e reflexia sufletului tău...

Iubesc să mă văd în ochii tăi adânci, plină de patos, şi de-asta sunt aşa frumoşi...

luni, 17 februarie 2014


 

Câteodată, când plouă și e frig afară, doar gândul că mă iei în brațe și zâmbești când faci asta, mă poate încălzi.

sâmbătă, 8 februarie 2014

Vise spulberate



Am avut un vis mult prea frumos... se făcea că mă trezeam învelită de brațele tale; îmi trebuia un moment să îţi privesc trupul întins şi cald ce m-a protejat toată noaptea şi să savurez chipul tău plin de pace. Fericirea îmi pulsa în vene aritmic. Obraznică, te-am trezit sărutându-te pe buric şi după şocul iniţial m-ai gâdilit şi am râs ca doi copii zvăpăiaţi, distugând aşternuturile. Am evadat din îmbrăţişare ta dulce  şi am fugit jos să-ţi prepar somon cu spanac pentru prânz, cum ţi-am promis, şi două ouă, dansând neîntrerupt de fericire că îmi eşti atât de aproape.

Cum visul era prea frumos, trezirea din el a fost ca o palmă a asfaltului peste faţă. Capul îmi răsuna cu regrete şi realizam în sfârşit cât de mult îmi doream să fi fost adevărat.... Totul a dus la o singură concluzie: am să lupt cu fiecare nouă zi pentru tine, ca să-ţi pot da viaţă în visele mele..., visul meu.

joi, 2 mai 2013

Despre tine(X)...

Despre tine aş vrea să ştiu mult mai multe...






Despre tine ştiu ca ai cei mai frumoşi ochi albaştri ce mi-a fost dat să-i văd. Ştiu că eşti un om al contrastelor reuşite. Ştiu că drama şi comedia se plimbă mână-n mână în viaţa ta şi nu ai putea concepe să le separi... Despre tine ştiu că ai o faţadă calmă şi îmbietoare ca suprafaţa unui lac, doar că în adâncimi sălăşluiesc bestii neîmblănzite, ce ies la iveală atunci când vine vorba de arta şi pasiunea ta... Ştiu că trăieşti din zâmbete şi aplauze, dar că uneori sentimente sfâşietoare se adună în tine şi izbuncnesc într-o elegie ce te face să te simţi atât de pierdut şi singur cum nici o altă fiinţă umană n-ar putea îndura...

Despre tine ştiu că eşti clad, generos şi fragil, şi de aceea ai nevoie de o carcasă puternică... Despre tine ştiu că nu eşti chiar cel mai bun dansator al lumii, dar că atunci când dansezi cu sufletul ai putea amuţii o naţiune... Ştiu ca radiezi pasiune din toate celulele atunci când faci ceea ce-ţi place... Ştiu că râvneşti la o iubire sureală, cu o femeie care să ţi se supună total şi în acelaşi timp să te stăpânească complet... Ştiu că dacă te vei lăsa vreodată să iubeşti, îţi vei dărui toată fiinţa, şi asta te îngrozeşte până la oase...

Despre tine ştiu că eşti un bulgăre de energie şi aventura ţi-e tatuată pe inimă şi de aceea viaţa cu tine ar fi ca o călătorie pe un montagne russe. Pe tine te văd suficient de nebun să strigi în gura mare ce simţi, te văd sărind cu paraşuta, fiind regizor de renume internaţional, transpunându-ţi sufletul în artă până te sfărâmi, visând mereu, dar şi muncind din greu...

marți, 24 ianuarie 2012

Drumul spre iad

Drumul ce duce afară din iad e infinit, dar e făcut inteligent, ca o spirală... astfel că fiecăruia îi pare ca nu mai are mult până la ieșire, judecând după frecvența cotiturilor, iar păcătoșii ce călătoresc pe el sunt ca o ferma de furnici pentru demonii care îi pândesc.



Încercând să îți salvezi sufletul, pe drumul ce duce afară din iad ori mai adânc în iad: ai pornit înarmat. Singur, în ceață, ești orb. Vâjâitul asurzitor de suflete în agonie te fac și surd. Instinctul se zvârcolește în măruntaie. Aveai un tovaraș și el îți oferea o stare de calm deși nu te-ar fi putut apăra împotriva morții. Acum știi că e undeva în dreapta ta, dar nu-l vezi. Din când în când îl auzi scrâșnind din dinți și șușotind pe un ton familiar.
Dintr-o dată un succumb apare și îți înțepenește simțurile. Începe un dans ritualic unduit și îți profanează sufletul încet și dureros. Suporți doar la gândul că, dacă păcălești demonul, nu va afla de existența tovarășului tău și acesta va scăpa. Te osândești la chinuri eterne, iar când îți întorci chipul sfârșit să ai ca ultimă bucurie evadarea lui ... îl vezi privindu-te și nu înțelegi ce se întâmplă. Cu o ultimă fixație în ochii lui realizezi că, dinainte să-l cunoști, tovarașul tău nu era altul decât Asmodeus. Și acum ești înapoi în marea de păcătoși creduli ori naivi.
Iadul nu-l poți părăsii... Iluzia că ai fi putut, atât de dulce, îl face tot mai dureros pe zi ce trece.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

I need a doctor...


Something is wrong... Something is terribly wrong, but I don't know what? From where? Who? It is as if I'm trapped in a killer card game that never ends. I think I know who the killers are but somehow, when they are awake they convince me otherwise. Where does all this anger in them come from? Why? Who's the master of puppets?
I'm losing my mind... I need a doctor! I feel it in my mind the person I am today will die and the person I will be will not sustain its memory. My mind keeps telling me tomorrow something might happen. I just need to wait for it. When will all finally be perfect? When will the masks fall off? When will I see everybody for who they really are? Why isn't it like that now? I have no patience left and this causes me not to care any more. Why does everything seem to be lies? And if someone shows you where the lies are why do you seem to see the world differently? Why do I want to make people happy? Why do I love every living being? They are all disgusting in the end... and I learn hard lessons everyday. There is no absolute truth... just shades of grey we all fade to... Can't you see how wonderful this world would be without people in it?

vineri, 28 octombrie 2011

Despre tine (IX) ...



Despre tine nu știu nimic...

Despre tine știu doar lucruri nesigure...
Despre tine știu că ți-e frică să simți sau să te îndrăgostești...
Despre tine știu că ai dat definiția cuvântului sexy... știu că ai niște ochi mici și căprui care sfâșie moleculele de aer când privești drept înainte cu hotărâre... știu că ai o lungime ideală de barbă care te face irezistibil... știu că ai impresia că urechile-ți sunt ridicole și aduc a Dumbo... știu că ai o prezență puternică, masculină, care poate reduce o cameră la tăcere... știu că ești o busolă care pare să nu găsească niciun pol și de aceea nu poți lua o decizie pe termen lung... Te poartă parcă vântul unde vrea, iar tu ai impresia că îi dictezi lui cum să se miște... Despre tine știu că gătești divin... Știu că îți place apa mult prea mult... știu că-ți place marea, soarele și lenea... știu că vrei să ai suficienți bani cât să nu mai lucrezi nicicând, dar dacă îi vei avea tot vei fi lipsit de stare... Despre tine știu că ești ca un bolovan care se rostogolește: nu adună mușchi, dar nici nu îl poți opri... Știu că ți-e rușine să mergi pe stradă cu un buchet de flori în mână... ți-e rușine să areți vreodată că simți... știu că te schimbi ca vremea și ești când cald, când rece... Știu că ai devenit sportiv doar din firea-ți neliniștită... Știu că îmi inspiri încredere totală, în ciuda rațiunii... știu că ești dependent de adrenalina dată de ilegalități, ca mulți bărbați de altfel... știu că sufletul tău se împarte în animalic și tandru... știu că iubești femeile în toată splendoarea lor, te înconjori de ele, dar pari să nu le respecți... știu că ai un zâmbet atât de frumos, de copil care a făcut o năzbâtie...

Despre tine știu atât de multe că aș putea să nu mă opresc din scris și să încep să mă dau de gol... Dar știu că nu aș putea să-ți creez un tablou obiectiv niciodată ci doar transfigurat de ochii mei... Despre tine mă omoară că n-am să-mi dau seama niciodată, care latură a ta e reală și care nu... și are să-mi fie frică toată viața că n-am să aflu cum se termină o poveste la tine...

luni, 9 mai 2011



Everything is still... flowers are dark threads of silk bore by the wind. Cold air is sneaking behind you like shadows. Sun is slowly closing its eyes but doesn't quite want to go to sleep... Like us... Everything is quiet... The smell of water... of pouring, dark, liquid water. The rumbling of old scary trees that you don't ever notice but who have seen them all. I am peace with ... this...
The moon is just a faraway bulb that somebody forgot to switch off and now its hurting my eyes... English is so unpoetic and though can it express feeling?... The sky is boiling with stars...
A tango can be heard or a quiet song... what is it? Is it my mind? I'm scared of the deep empty pit covered by leaves I now suspect to be in my heart... Is it sadness or is it peace? Will I fall through it endlessly if I trip? Grab me in tango pace...
Red rose petals fall through the dream... Colouring the silence.
I wish ... I wish ... I wish ...
And after I have done so will I be happy?

marți, 11 ianuarie 2011

Eu plec, tu rămâi



A fost frumos. A început ca în filme hollywoodiene. El înalt şi chipeş, ea drăguţă şi timidă. El băiatul rău, ea fata bună. El o duce după el în baie, ea se face că nu vrea. O ţine de poveşti ore întregi şi nu vorbesc nimic. Ea îi sparge tăcerea cu un:
"Nu îmi pasă dacă vei merge la închisoare!" El o sărută. Ea se uită la el mirată. El o apucă bine şi o mai sărută o dată. O urcă pe tron. Ea îl mângâie. Se urcă pe el. Şi se sărută... şi se sărută... Pe perete... pe uşă.... Ea îl prinde de păr. El geme de plăcere.
"Vroiam să fac asta din a doua săptămână de când te cunosc. Ce ai fi spus atunci?"
"Aş fi spus că: În sfârşit!"strigă ea cu o uşoară disperare.

Şi se sărută... şi se sărută... Rup capacul... Râd... Şi se sărută... şi se sărută... ajung într-o maşină... şi se sărută... ajung la cineva acasă... se urcă pe canapea... se dezbracă unul pe altul... şi se sărută... El îi linge buricul şi îi mângâie lenjeria de saten... îi explorează corpul... ea e în extaz... şi se sărută... el îi desface sutienul...
"Ăla se leagă la loc."
"Dacă aşa spui, aşa facem."
Şi se sărută... ajung în pat... e moale... şi se sărută... şi râd...
"Eu nu mă culc cu tine în prima seară."
"Nici eu nu mă culc cu tine."
"Eu te respect prea mult."
"Eu nu vreau."
Şi se sărută...

Apoi ea pleacă...

Şi a plecat...

El a rămas...

Nu a fugit nici măcar un metru după ea...

niciodată...


vineri, 26 noiembrie 2010

Sans Subir


Yes, I want to do all that with you.
I want to laugh until we forget how to do it anymore.
I want to caress your smile.
I want to feel your eyes piercing my soul though my back is turned on you.
I want to know the wind is carrying my perfume in your direction.
I want to believe you chose me, as I chose you.
I want to live with you between sky, sea and earth and not care about anything else.
I want to love you without regrets, knowing you deserve every crumb of it.
I want to try to forget you, but never to able to.
I want to always breathe in the air you breathe out ... but that is not possible is it?

I really just then need you to promise me I will be happy someday... without having made any compromises.... though it might not be with you... Promise me I will never regret time spent with you but not spending time with you.... and most of all promise me that if I don't find happiness you will find it for me and send it in the post in an envelope marked SS. (Sans subir)

luni, 14 iunie 2010

I was a dreamer

I was a dreamer... Staring at windows...


This world is full of temptations and though you or I don't see them now, if we're inspired enough to turn our heads we'll notice they're footsteps... No! our head screams smothered by smoke til we can't hear it any more.
What are we doing? What should we do? And ... what could we do?
Intellectuality just weighs hard on my mental health and I'm starting to hate who I've become but the bad part is that I also heated who I used to be.
Where are we going? Where should we go? And ... Where could we go?
The path is steep and I just can't humanly realize which way is the smartest to take. A leaf in the wind captures my slow attention and again I'm lost in this big great woods. And I don't know... I just don't... Should I enjoy it or should I go? Is this a fantasy or a horror?
Who do I love? Who should I love? And ... Who could I love?