Joi, 9 aprilie în club Jazz la ora 22 00 au început acordurile de chitară ale trupei "
Vama" în frunte cu veşnic fiţosul (asta pentru că şi-a schimbat separeul, deşi poate... era obosit) Tudor Chirilă. În afară de faptul că la cei 35 de ani ai săi se desparte de una din cele mai frumoase femei, pentru că aceasta vrea copii (! Fi serios când să-i faci, la 80? Dacă nu acum atunci când? Ţi-e frică să te laşi "îmblânzit"? Nu vrei să pierzi inspiraţia ce te face să scri? Dacă e aşa... Eşti un fricos! Eşti un laş! Nu eşti nici măcar umbra lui Făt-Frumos! Dacă nu... nu mai înţeleg nimic) - deci în afară de aceasta îl apreciez pentru mentalitate, idei, versuri şi piese. Mie mi se pare unul dintre puţinii oameni de cultură ai României, un luptător împotriva "spălării creierului" de către mass-media, un promotor al gândirii libere şi inovoative şi un romantic, stăpânit de sentimente, chinuit de linia gri dintre rău şi bine... Dar aceasta e doar o părere...
Concertul a fost genial! Ne-a epuizat! Ne-a dus pe un carusel de vise şi de amintiri de la mare, la petreceri, la şcoală, la prieteni, la relaţii, la viaţă! Finalul a fost perfect - Epilog - o melodie care la 12 ani mi-a făcut inima cât un purice în care n-au mai încăput decât versurile ei... şi trebuie să recunosc că au fost o bază bună. Mulţumesc!
Odată ajunsă acasă nu am putut să nu mă afund în versurile şi acordurile a două piese nu foarte vechi:
Pe sârmă şi
Dumnezeu nu apare la ştiri (reală, profundă - deloc eretică).
Sâmbătă, 11 aprilie, la ora 22 00 în Teatrul 74, a venit rândul celor de la Byron să "ne scuture lumea". Pentru cei care nu sunt familiari cu trupa (ruşine!): cântă rock alternativ, cu inclinaţii înspre jazz şi blues. Dan Byron a lăsat Urma şi Kumm (două trupe de primă clasă) şi a început un proiect care s-a transformat treptat în trupa Byron. Ce au unic? Piese lor au versuri în limba engleză şi nu sunt făcute atât pentru partea comercială cât pentru artă în sine. Nu sunt genul de melodii pe care să le auzi o vară întreagă şi apoi să nu ţi le mai aminteşti.
Adevăraţi muzicieni, au ţinut concerte unplugged (muzică instrumentală, fără cabluri ;)) !!! pian, nu clape, chitară, nu chitară electrică) şi au scos şi un dvd, filmat în teatrul 74, doar cu melodii unplugged. Pe mine m-au şocat total: La început Byron, care în timpul unei melodii zbiară unde trebuie, susţine o notă subţire şi apoi nici nu apucă să-i intre aer în plămâni că începe să cânte la flaut şi, dacă se plictiseşte, mai ia şi chitara electrică în mână şi o zdrăngăne bine în timp ce cântă vocal. Toboşarul Ovidiu Baciu a cutremurat Teatrul 74 la propiu. În timp ce membri trupei luau o pauză, a susţinut o melodie singur. În timpul acesta publicul ori avea o grimasă perplexă ori nu le venea să creadă ce văd - ceva gen "Du-te mă de aici că nu cred!". În extazul bătăii infernale a tobelor şi-a rupt un băţ dar imediat a scos altul şi a continuat parada, transpirat şi cu un zâmbet superior, satisfăcut la rumoare auditoriului. La clape, 6fingers a reuşit să menţină legenda numelui său - aveam la un moment dat impresia ca are 3 mâini nu doar 6 degete, atât de repede şi le mişca!!! - şi şi-a demonstrat talentul într-o piesă în care l-a susţinut instrumental solo pe Dan Byron.
Dintre piese, preferatele mele sunt
Crossroads,
Sirens,
Fake Life şi melodia lui Alexandru Andrieş, cu instrumentalul propus de Byron
Cea mai frumoasă zi (mai bună decât originalul). Şi... mai rock ar fi melodia
Blow up my tears. Ceea ce e interesant la albumul lor de debut Forbidden Drama e că e organizat pe acte, ca o piesă de teatru, începând cu Fake life. Merită ascultaţi! Vi le recomand pe toate!
\m/
Postări
