Un zâmbet... poate ție și se pare ieftin, dar în momentul potrivit, când te simți ca o cârpă, un zâmbet din partea cuiva, chiar a oricui, e neprețuit...
Un zâmbet poate fi atât de enervant! De ce? De ce? Dacă El ar zâmbi chiar acum mie mi-ar veni sa dansez de fericire și să pup persoana care stă chiar lângă mine, să țip, să sar, să bat din palme... pentru ce? pentru un zâmbet? Însă nu te poți împotrivi acelei euforii efemere... de aceea e enervant.
Adevărul e caăun zâmbet te poate cuceri, dacă ți se întipărește ca un film pe creier și mai apoi imaginea este repetată la nesfârșit în mod inexplicabil de tine, în timp ce stai întinsă pe pat, atunci e clar că te-ai îndrăgostit de zâmbet!
Iar dacă cineva poate să-mi aducă un zâmbet pe buze, fără să-mi dau seama, un zâmbet sincer, de fiecare dată când îmi aduc aminte de el, atunci acel cineva este un caracter. Prin asta se măsoara cei din jurul tău, nu? Prin durata și sinceritatea zâmbetului care ți-l aduce pe buze imaginea lor.
De câte ori îmi aduc aminte cuvintele "Tot e greu", zâmbesc la gestul dulce de a mă liniști al unei persoane pe care de-abia o cunoșteam, dar pe care simt că o știu de o viață (un sentiment ciudat, ce chiar există, deși pare un clișeu).
Un zâmbet pe buze am avut și atunci când scriam:
"Eu: BUZZ!
Altcineva: Ce e?
Eu: Nimic. Doar că îmi place să știu că am puterea de a fura o clipa din timpul tău prețios!"
Un zâmbet din acela șiret despre care nimeni în afară de noi nu știe de unde vine ne-a dat un sentiment de bine de multe ori... Când realizezi că de fapt totul e mai bine decat părea, te răsplatești cu un zâmbet...
Un zâmbet pe buze îmi aduce imaginea unei colege care se plangea de tema la matematică, imagine de care nu credeam niciodată că o să-mi fie dor. Un zâmbet poate să-mi aduca și o melodie veche, veche... care-i place sufletului meu pentru modul în care se simțea când a ascultat-o ultima oară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu