Save me: Alone in the Universe

luni, 2 noiembrie 2009

Alone in the Universe

Who am I? … Does this question have an irrelative answer? What am I? Why, by your definition, I am human, but most revealing than your definition I feel that I am human… I feel! Though do these feelings come from my mind? Than is the feeling a prolonged thought … although stretching till the end of your life and further till infinity… I wonder how do we know? We know by guessing? Because all the things we learn must be based on something we KNOW is true. The mind is swirling until it gets dizzy and cannot process any longer… I wonder… Is life certain? Are we not like the memory of a computer ever recording, ever learning from our mistakes until there is no more life left… until our life cycle is over… Are all the other people real or are they part of the simulation? If I did create this fictional specimens that surprise even myself than… I play pranks on myself… how alone I must be…

(Keep telling yourself it's not true ... )

3 comentarii:

Melpomene spunea...: deep. si eu ma gandesc deseori la lucrurile astea. uneori sunt atat de puternice incat intervine un instinct de autoconservare ca sa nu cad in depresie, o frica, care sa ma faca sa imi schimb gandul. oare ce s-ar intampla daca nu m-as opri? as ajunge la un raspuns? oricat de oribil ar fi adevarul? suntem, intradevar foarte singuri, foarte izolati. dar as putea sa-ti spun (in privat) ce cale am gasit de a face o conexiune foarte tangibila cu un alt suflet/minte/persoana (nu stiu exact ce vine aici).
Cred ca ajungi la un alt nivel al cunoasterii, al adevarului, atunci cand poti vizualiza o culoare ce nu ai mai vazut-o niciodata. o culoare ce nu o poti descrie. eu n-am ajuns acolo. asta presupune o gandire cu adevarat in afara cutiei. creierul incearca sa gaseasca comparatii. incearca sa combine culorile si elemente cunoscute. insa tocmai de asta nu reuseste, deoarece culoarea este diferita de orice ai cunoscut tu vreodata. Duce rapid la o concentrare maxima (pericol de atac cerebral :))) si iti da eroare in limbaj de balta.
Ar trebui sa scriem o carte impreuna. ce zici?; 15 noiembrie 2009 la 01:44
Anonim spunea...: My life right now. Criza existentiala. De unde vin? Unde ma duc? Ce e mai bine sa aleg? Daca era mai bine sa aleg cealalta? Cum era daca...? Nenumarate lecturi si meditatii m-au dus la concluzia ca sunt ambivalenta. Si e nasol. E nasol rau. Tare bine suna ce zice acolo ella dara. Mi-ar place sa stiu unde e butonul meu de "off" de la intrebarile astea, sa am si eu putina pauza. Daca ati scrie o carte, cu siguranta as citi-o:D; 28 ianuarie 2010 la 03:26
Anonim spunea...: exista oamenii care intra pe aici?? soc.Si dau si comentari inveselitoare:D Dara tie ti-am raspuns pe imiplacevarza :P. cred...; 8 februarie 2010 la 14:02

Trimiteți un comentariu

Citate favorite

"Începe să fie târziu în mine."
"Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării.(...)Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului."
(Iona - Marin Sorescu)
"A friend is a single soul dwelling in two bodies" (Aristotel)
"We must not expect happiness [...] it is not something we deserve."

"At the temple there is a poem called <> carved into the stone. It has three words, but the poet has scratched them out. You cannot read loss, only feel it."

(Memoirs of a Geisha)

Wonderful World

I was sitting on top of my house (the balcony) and could see everything on a ray of 2 or 3 kilometers and up to infinity in the night sky. The view, and the air... were surreal ! but still I was there to sustain them with a melancholic sigh.
Contemplating this illusion, I asked myself what makes me go at times? What is it that makes my wheels spin when everything is falling apart around me? Searching up, for the sketch of a God I never hoped will show up, the face of an ever optimistic friend of mine came to mind... He used to say "How can you not be sad, if a magnificent world is passing right by you?" Just the thought of that world, of this world should be reasons enough to live.
He was right. A slight smile appeared upon my face...
And I thought 7 times of 7 reasons why we should be happy ...
The World is....

Despre tine???

Daca cineva m-ar intreba : "Ti-e teama ca vei muri?", i-as spune "Nu. M-am gandit la asta si pana la urma tot o sa mor. Nu mi-e frica sa mor tanara pentru ca mai mult ma sperie gandul ca voi ajunge batrana si neputincioasa, si in fapt sufletul meu de om de cultura simte ca o sa moara tanar si fericit. Imaginea asta imi ofera intr-un fel liniste si impacare.". Curiosul ar tacea atunci din gura, surprins ca pot aborda atat de clama subiectul mortii mele, dar in fapt eu nu am facut decat sa ma mint, si drept urmare sa-l mint si pe el.
Daca intr-adevar as muri acum nu mi-ar parea rau ca nu am ajuns astronaut sau ca nu am luat un premiu Nobel, ca nimeni nu-si va mai aminti despre mine, ca nu am fost si eu o data la Hollywood sau ca nu am dat mana cu presedintele. Mi-ar parea rau ca nu am facut mai multe pentru unii oameni, pentru niste oameni care intr-adevar merita, pentru prietenele mele, caci despre ele vreau sa vorbesc. Sunt niste spirite ce refuza sa se dea batute, chiar daca fiecare zi apasa greu pe umerii lor, chiar daca uneori lumea toata pare impotriva lor, chiar daca Dumnezeu pare sa fi uitat de coltul de lume in care se afla, chiar daca toate planurile pe care si le-au construit in o viata par ca nu se vor realiza vreodata, ele nu se dau batute. In fiecare zi se straduie sa arate cat mai bine, sa munceasca si mai greu, sa realizeze lucruri si mai mari, si sa creada tot mai mult. Sa credea in ceea ce parintii, profesorii, prietenii, idolii si alti oameni care le pot influenta au mintit. Ele sunt cele care nu au auzit afurisitul care a indraznit sa spuna ca "Neverland nu exista!" si nici tot globul din spatele lui. Ele sunt cele care vor gasi Neverland-ul! Voua va inchin blogul meu! Voi sunteti persoanele care merita a fi admirate!