Mulţumesc Beyonce!

Mulţumesc Beyonce! m-ai făcut să râd cu lacrimi. Ştim că ai voce frumoasă şi de aceea până acum te-am lăsat să scapi cu versurile alea scârţăite (fără rimă, fără sens, fără mesaj dar... care sună bine... mai ales dacă areţi pielea), însă astea sunt prea de tot :"A diva is a female vesion of a hustler", iar dacă trebuie să-ţi spui în continuu "I'm a pretty girl" (ai probleme cu respectul de sine?) îmi pare sincer rău. Hai mă, dă-o la naiba, ce dreq de cântec e şi ăsta? Te-a cuprins melancolia de la cântecele acelea de rapperi când ai găsit o partitură veche cu "I'm a hustler" de la soţul tău, Jay-Z, şi Cassidy? sau poate de la cea a lui 50? în fine... Every day I'm husteling...

Ce mai e prin topuri ?

Leona Lewis - Run. Din primul moment în care am auzit melodia am rămas şocată la gândul că profanează o melodie atât de sacră. Nu spun că nu are o voce superbă, dar de ce să strici o melodie cu atâtea implicări emoţionale, adevărată poezie, doar că să faci o odă vocii tale şi eventual

să atragi şi alt tip de fani. În melodia ei Leona spune practic: "Uitaţi ce frumos pot să dantelez cu vocea mea nişte versuri", a scos muzica din momentele esenţiale, iar atunci când ajunge la versurile "Light up! Light up [...]" face ceva în genul: să trecem peste. Iar videoclipul este despre cât de trist este să fi o divă pe malul mării! Doamne! ... Mă întreb cât a plătit celor de la Snowpatrol pentru drepturile de autor. În vocea lui Gary Lightbody (care astudiat literutara engleză ! la Universitate!) se simte o amară tristeţe, iar atunci când spune "Light up!" tresari. "Run" şi "Chasing cars" au dat sunet vieţii mele şi nu e greu să vezi de ce. Leona are o voce frumoasă dar nu poate atinge nivelul

spiritual al melodiei. Nu e trist cum artişti, cu voci într-adevăr frumoase, dar care nu aduc nimic în plus muzicii prin melodiile lor, câştigă o căruţă de bani în timp ce adevăraţii artişti trăiesc de pe o zi pe alta? ... Dar aceasta se întâmplă de când

lumea, nu?

Am observat două melodii, ambele având în titlu cuvântul cheie "Somebody" una de la o trupă reletiv nouă, iar cealaltă de la nişte veterani. Senorii au prioritate deci să începem cu Nickelback - Gotta be somebody, noul lor single, care vorbeşte despre ceea ce ar trebui să ne intereseze pentru că, aşa cum au descoperit mulţi la vreme lor, este scopul nostru pe acest pământ, şi anume găsirea iubirii. Nu vreau să gravitez prea mult în jurul subiectului, ci vă invit să meditaţi şi voi la afirmaţia de mai sus şi la cea care urmează. Există momente în viaţă în care nu mai contează câtă fizică sau matematică ştii, cât de bine ştii să dansezi sau nu, ce maniere ai, cum eşti îmbrăcat sau chiar cum areţi. Băieţii au găsit doar modul prin care să arate ce părere au ei despre subiect, amintindu-şi să o facă în stilul lor.

Al doilea single e de la Kings of Leon - Use Somebody, care vorbesc despre experienţa propie aşa cum ştiu ei, prin muzică. Versurile lor mi se pare că le dau de gol imaturitatea, fiind rezervaţi în a face declaraţii pe faţă ci mai degrabă care se află în zona lor de siguranţă, spunând ceva de genul "Dragă, mi-ar prinde bine cineva ca tine... şi sper că o să observi pe cineva ca mine". Melodia este inocetă şi dulce în felul acela al bărbatului care nu este în stare să spună ce simte şi face doar apropouri. Kings of Leon este o familie de fapt, formată din trei fraţi şi verişorul lor, iar numele provine de la tatăl (unchiul) şi bunicul lor, ambii numiţi Leon. Şi-au lansat primul album în 2003, şi de atunci au mai lansat încă trei. Cu toate acestea mi se pare că acesta este primul single echilibrat şi comercial.

Katy Perry

Născută în 1984, Katy Perry are 24 de ani. Numele ei original era Katy (Katheryne) Hudson, sub care a lansat un album în 2001. Pentru că era prea aproape de „Kate Hudson” şi-a schimbat numele în Perry, după numele de fată al mamei. (Şi acesta are o istorie fiindcă mama ei a imigrat din Portugalia, numele ei original fiind Perreira).Cu toate acestea se pare că ultimul nume (Katy Perry) va rămâne şi probabil se va impune.

Cele două hituri care au făcut-o celebră sunt „Hot’n’Cold” şi “I kissed a girl”: ironic,

având în vedere că ambii părinţi sunt pastori şi a crescut ascultând cântări biblice. De fapt primulei album, intitulat “Katy Hudson” era în totalite “gospel” (biblic). Personalitatea ei e cu siguranţă explozivă şi copilăroasă. Probabil la asta s-au gândit şi organizatori MTV EMA (European Music Awards ) în noiembrie 2008 când au ales-o ca prezentatoare şi au creat un întreg spectacol pe tema “Katy Perry”.

Intrarea ei a fost neaşteptă, apărând pe scenă călare pe un ruj uriaş („chopstick”) într-un costum de jucător de fotbal american, înconjurată de majorete, câ

ntând desigur despre cum a sărutat o fată.

A mai răsărit dintr-un măr, cu o pălărie de vierme, s-a legănat pe o banană; a apărut pe cireşe, căpşuni şi alte fructe şi purtând o rochie cu un carusel care se rotea. În final, costumul ei, jumătaate fată, jumătate băiat (ambii cu tenişi albi care se potriveau de minune şi la rochiţa albă şi la costumul deranjat) cântând Hot&Cold a fost genială.

Îi apreciez originalitatea şi excentricismul, dar şi simţul modei (sau

al cui o îmbracă). Îmi place faptul că e senzuală, dar şi copilăroasă, niciodată serioasă şi are o frumuseţe aparte, mai rară prin reviste : ten alb şi păr de abanos; aduce a Linsday Lohan brunetă sau a Morticia, dar buclele acelea îmi amintesc şi de un personaj feminin din ani 50 – 60.