O casă plină de rude. Bunicul căruia îi cade proteza, mama te trimite în toate părţile dând vina pe tine pentru calamități când de fapt nici nu se întâmplase nimic şi râde apoi isterică, copiii plâng pentru că nu au primit ultimul super ninja care se transformă în crocodil, tata cântă îmbătat şi un verişor are o criză de râs intoxicat de fumul de ţigară. O atmosferă scârţâită în care cântecul următor domoleşte toate ca o ciocolată caldă. Aşa ai înţelege versurile "I wish I was alone for Chrismas"...
În relitate însă ele au fost înregistrate "I wish I was at home for Christmas". Nu-i nimic! Noi înţelegem ambele variante.
Crăciunul în esenţă nu e aşa. Crăciunul e făcut din miros. E un amestec de miros de brad împodobit cu globuri strălucitoare, miros de cadouri simple, ieftine şi pline de înţeles, miros de prăjituri făcute de mama, miros de zăpadă rasă de tata din faţa curţii şi un pic de esenţă de Crăciun... Vreau să aud din nou chitara şi acele glasuri puternice vestind venirea Mântuitorului... Vreau să vină din nou la colindat... Miros de bucurie... Pentru mine frumuseţea Crăciunului e bazată pe aceşti colinători cu o chitară... care nu vor vin deşi vinul a fost cumpărat ca să le fie aşezat la picioare şi nu vor prăjituri deşi ele au fost coapte după gustul lor şi nu s-au uitat la decoraţiuni deşi ele au fost alese ca să le înveselească mediul... Ei doar aduc Crăciunul adevărat, deşi noi îl pregătim...
Mulţumesc frumos de colindă!
