joi, 12 martie 2009

Hai!


M-am săturat de atâtea începuturi de poveste frumoasă care se termină brusc ca un vis de noapte... ca un vis de zi... M-am săturat ca oriunde te caut, în momentul în care aproape te-am găsit, tu să te spulberi în mii de fărămi de cenuşă şi să reînvii altundeva, departe. M-am săturat să stau. M-am săturat să alerg. M-am săturat să vă daţi toţi cu părerea despre viitor
ul meu când nici nu ştiţi cine sunt de fapt. M-am săturat de atâtea chemări care nu au continuitate:

Hai!


Hai să ne ţinem de mână şi-atunci cu mâinile împreunate nimic nu ne va mai putea opri să zburăm şi să plutim până în cer...
Hai să facem o prăjitură cu merele de la bunica şi să o ducem vecinului cu ochi albaştrii...
Hai să mergem la şcoală pe alt drum şi dacă nu vom ajunge la timp vom da vina pe trotuar, care azi era mai departe de drum decât ieri...
Hai să ascultăm muzică... Nu! Hai să ne facem propia muzică în mijlocul câmpului sub singurul copac în timp ce eu îţi voi agăţa o zambilă în păr...
Hai să facem îngeraşi în zăpadă...
Hai să ne stabilim propiul nostru timp... să nu mai fie zi... să nu mai fie noapte... să fim doar noi !
Hai!

Da... Hai! dar nu chiar acum...

Niciun comentariu: