Gânduri de noapte

Lumea asta nu stă să te aştepte, dar sincer, nici n-ar vrea. Fiecare merge în direcţia lui. Stai pe o bancă, noaptea, singur, şi strada e plină de felinare, dar cu toate astea goală… ca o cameră foarte frumoasă în care nu mai stă nimeni… şi stând pe bancă timpul se ondulează în jurul tău şi vezi venind două maşini în direcţii opuse, iar lumnia faruruilor lor se intersectează fix în faţa ta, ele trec una pe lângă alta în viteză, dar momentul în care se întrepătrund îţi rămâne întipărit în minte oprit de timp… Care mergea în direcţia bună ? Care nu? Înspre ce tot fugim? Şi chiar are rost?

Mai ştii când te întorceai singur acasă şi te gândeai: “am să mă aşez pe o bancă”. Dar apoi te răzgândeai, « de ce să mă aşez »? Aşează-te şi priveşte lumea cum aleargă spre nimic! De ce un te-ai aşezat niciodată?